Tu ești salvarea mea

Evelin

Eram în camera mea. Părinți mei iar se certau. E ceva normal. Eu stăteam pentru a 4 a oara cu lama în mână făcându-mi mici tăieturi pe piele. Priveam cum sângele se scurgea în jos pe mana. Cu ce îmi făceam rău? Oricum aveam destul vânătăi și tăieturi pe spate de la tatăl meu. Da părinți mei ma bat. In special tata. De la un timp ma obișnuisem. Nu mai era ceva asa rău, chiar îmi plăcea durerea provocata.
Oh unde îmi sunt bunele maniere, eu ma numesc Evelin, am 16 ani și sunt în clasa a11 a. Ce pot zice ma descurc acceptabil. Părinți mei.. Pai nu prea știu exact. Sunt ceva hoți. Nu știu dacă fac parte din mafie sau nu. O ducem destul de greu cu bani. Câteodată îmi vine doar sa le las pe toată și mor. Nu mai am timp sa ma gândesc la viata mea ca de jos se aude o bubuitura semn ca tata iar a spart ceva. Ma dau jos din pate îmi streg sângele care se intarise pe mana mea și îmi iau un hanorac mai grosut deoarece este septembrie. Îmi iau adidași albi cu câteva pete negre telefonul și căștile și cobor jos, vrând sa ies la o plimbare pentru a ma calma. Jos ma întâlnesc cu tata care era furios și mama care avea sânge pe fata și lacrimi în ochi. Nu prea îmi pasa, era ceva normal, dar totuși aveam un nod în gat când am văzut-o în halul acela pe mama. Nu voiam sa ma bag asa ca am dat sa plec dar o mână ma prins și ma făcut sa ma întorc cu fața în direcția respectiva

-Tu domnișoară, unde ai de gând sa pleci? Întreabă tata furios
-Nu e treaba ta. Ii răspund eu nepoliticos, dar ce îmi pasa, ma făcut sa sufăr, îl urăsc
Acesta ma apuca și mai strâns de mână și îmi da o palma. Câteva lacrimi se formaseara în coltul ochilor mei iar obrazul și încheietura mâini mi se inrosisera. Eram obișnuită, dar în același timp nu ma așteptăm. Deschid repede ușa și fug unde vad cu ochii. După ceva minute de alergat cu ochii în lacrimi ajung într-un parculet liniștit și ma așez pe o banca în fata unui lac. Nu mai puteam eram obosita. Lacrimile mi au inundat fata iar eu îmi înjuram și blestema viata în gând. După încă câteva minute de crize, am început sa ma liniștesc și sa privesc soarele care apunea. Era o priveliște minunata. Mam mai plimbat pana cand era destul de întuneric. Aparent era ora 23:30. Era destul de târziu asa ca am hotărât sa merg acasă sperând ca părinți mei dorm. Maine aveam școală.
Ajung în fața casei. Dar nu voiam sa intru pt ca nu voiam ca tata sa știe ca mama întors asa ca am mers pe partea cealaltă a casei, pana am ajuns la geamul de la camera mea pe care îl lăsasem deschis. Ma urc pe pervaz apoi sar direct pe podeaua din camera mea. Închid geamul, îmi las telefonul la încărcat iar căștile le pun pe birou. Ma apuc sa îmi fac gheozdanu de a doua zi stiind că dimineața nu am timp. După ce termin, ma schimb în pijamale și ma bag în pat adormind instant.

A doua zi
Alarma de la ora 7:00 suna, era foarte stresant. O opresc și ma dau jos din pat somnoroasa. Ma duc la baie și îmi fac rutina de dimineață. Ajung iar în camera și ma îmbrac lenjer cu o pereche de blugi rupți și cu un hanorac. În picioare iau aceasi adidași de aseară, gheozdanul, telefonul și căștile. Nu ma nacheaz nu îmi place. Îmi place sa fiu naturala. La ora 7:20 ies din casa fără sa o salut pe mama sau măcar un bună dimineața.
Ajung la școală unde ma întâlnesc cu prietena mea Chloe. Ea știe totul despre mine.
Orele trec destul de repede. Mai puțin ora de mate. Urăsc matematica. Avem un prof de treaba dar materia asta îmi da nervi.

-Eve, veri sa fi la un suc? Ma întreabă Chloe
Neavând chef sa merg acasă ii răspund cu da
După ce mergem la pub ul nostru preferat ne comandam câte un suc și ne apucam de bârfit. Frate chiar te simțit bine cand barfesti. La naiba.
După ce orele trec haotic de rapid ma hotărăsc ca ar trebui sa plec. Îmi iau la revedere de la Chole și plec spre casa unde ma întâmpină minunați mei prinți. Păreau supărați. Dar ce îmi pasa mea. Întru pe ușa vrând sa urc sus direct în camera mea dar vocea tatălui meu ma oprește.

-Unde ai fost pana la ora asta? Ma întreabă nervos
- Ne au ținut mai mult, pentru pregătire la un test, mint eu
-MINȚI! se rasteste el la mine și ma apuca de încheietura mâini. UNDE AI FOST?
-nicăieri, jur, ne au ținut mai mult la școală. Spun eu cu lacrimi în ochi de durere. Nu apuc sa spun mai munte ca soneria de la ușă de audă. Îmi da drumul încheieturi.
-Dute in camera ta. Spune el ca un ordin.
Fac exact ce spune cu urc scările alergând.