Scrisoare pentru viață

Scrisoare pentru răsărit...

14 august 2015...
O zi ca oricare alta,stând seara cu niște prieteni la casa de cultură,așteptând cu nerăbdare să mergem la Subcarpați.Suntem deja aici,pe plajă amuțiți de atmosferă.Era minunat acolo,multă lume și puțin obositor ce-i drept,dar mă simțeam de parcă aș fi așteptat cadoul de Crăciun.Dar parca îmi lipsea ceva,ceva ce mă făcea să zâmbesc,care m-a făcut să simt că trăiesc;băiatul pe care îl iubeam la vremea aceea(o spun de zici că am îmbatrânit).Acum,fără de acea putere de iubire față de tot ce este in jurul meu.Dar revenim la momentele frumoase din "magica seară" cum prefer să-i spun,ce aveau să-mi schimbe viața.
Îmi verific telefonul și ce să vezi,vorbeam de lup și lup la ușă,cu un mesaj profund de "te iubesc".Atunci am simțit că timpul parcă s-ar fi oprit și ce-aș fi dat să fi fost adevărat.Cu zâmbetul pe buze toată seara și cu inima readusă din văi întunecate,mă distram copios la El Comandate.Încet,încet...Soarele începe să ne prindă din urmă,aducând lumină asupra trecutului.
Privesc în zarea adâncă de amintiri,realizând că lucrurile simple ne fac cu adevărat fericiți...Ceva atât de simplu,atât de natural și totuși plin de magie se petrecea în fiecare dimineață,acolo unde marea săruta nestingherit cerul...M-am întins pe șezlong,asaltată de freamătul matinal,o nouă zi începuse!O nouă zi din viața mea.