Știi Replica: "HAZ DE NECAZ"?

Ce bine e la caldură! PARTEA I

Azi am fost la voluntariat. Partea bună e că am făcut copii fericiți, partea proastă e că am înghețat.

Urmează să zic cea mai REALĂ întâmplare a mea într-un mod atât de filozofic încât cred că la final voi schimba tag-urile acestei cărți. ;)

Era în jur de noiembrie. Au apărut înscrierile la voluntariat. M-am înscris împreună cu prietenele mele. Eram un grup de 4 persoane. Evident că doua au fost admise și două respinse. Evident că eu eram cea care nu a intrat.

Am plâns puțin, nu pot să neg, că îmi doream mult să intru acolo.

În prima zi când am aflat am fost undeva între: geloasă pe ele că au intrat și bucuroase pentru ele. E greu de explicat.

Eu am obiceiul de a nota în agendă 3 lucruri pentru care sunt mândră în ziua respectiva. NU! Nu notez pentru că nu am ce face cu viața mea, ci pentru a-mi demonstra că am mai trăit o zi fără să fac doar maraton de seriale.

Și am notat așa:
"Sunt mândră că am încercat să-mi stăpânesc gelozia pe faptul că prietenele mele au intrat și eu nu"

Peste aproximativ 10 min. îmi dă mesaj pe grupul nostru una din fetele care a intrat, avusese prima întâlnire generala, și mi-a zis că nu-i place deloc.

Eu, că o persoana stabilă mintal ce sunt și care nu aveam o cădere nervoasă în acel moment a zis: "E totuși prima zi, nu renunța, poate îți va plăcea."

Și uite-mă pe mine următoarea zi la liceu cum încercam să o conving să continue pentru că mulți au dat și au picat.

Mulți înseamnă că din 170 de candidați au fost 40 de admiși(24%)

Au trecut mai multe zile și ea tot voia să renunțe, iar eu tot încercam să o conving să nu. M-am chinut mult să încerc să o fac să nu renunțe.

Dupa alte zile în care auzisem de activitațile lor și iar mi-a venit gelozia, iar m-am calmat și iar am scris in jurnal:
"Sunt mândră că mi-am stăpânit gelozia ...."(v-ați prins voi)

Știți replica aia:"Bine faci, bine primești?"(valabil și prima oară)

Peste maxim 1 oră(hai 30 min.) am primit un mesaj pe grupul clasei: Era un voluntariat pe timp de iarnă care avea ca scop donarea de jucării. Eu sunt genul de persoană care nu prea face mofturi la nimic. Adică eu mă integrez în orice. Cum zice mama:

~~~Citat din mama~~~
"Prima oară o să rămâi să vezi ce finalitate are, de curiozitate, chiar dacă îți plece sau nu, iar apoi i să rămâi că îți place să petreci timpul cu alții"

Așa, am intrat și eu în grup și a început distracția :)

Am început să strângem donații.

În aceea săptămână scapam de ultimele doua ore, scapam la 6, Da! Am până la 8 vinerea! De ce mă întrebați? ;))))))) Au venit prietenele mele în vizită pe la clasa mea unde eram doar eu și încă câteva fete rămase să terminam ~~~Goblenul cu diamante al profei de franceză~~~ (Dacă nu știți ce este acela căutați pe Google)

Aceea a fost a treia oară când am încercat să o conving obsesiv să nu renunțe.

A renunțat.

Ce aveam să îi fac?

A renunțat în seara aceea.

Dar gestui a fost unul dintre cele mai frumoase gesturi pe care nu cred că o să le uit prea curând.

I-a dat mesaj coordonatoarei să îi spună că renunță, dar i-a spui că ar aprecia dacă ar intrat altcineva în locul ei: eu.