Căsătorie și război

♤capitolul 1♤

Clarissa

-Poti sa nu te mai miști atât,te rog?
Vocea Ellei îmi răsună în cap pentru a nu știu câta oară pe seara asta.

Am încercat sa stau într-un loc atat cat am putut,dar după cum pufnea pe nas,dar fără să zic vreun cuvânt,as zice ca i-am facut munca mult mai dificilă.

Dintr-un oare care motiv,eram al naibii de agitată.Deși facusem asta de o mie de ori.Iar tata nu putea sa organizeze un bal cand unica sa fiica împlinește 19 ani.

Tata este capul mafiei elvețiene.Si odată cu acest titlu vine si dorința de a petrece în numele celor care ne-au vrut morți de-a lungul anilor,dar niciodată nu am reușit.

E ca un fel de tradiție a familiei Ruenys.
Simbolizează faptul că noi nu am dat niciodată înapoi de la o luptă.Nu ne-am ascuns,nu am fugit,ci am luptat până la ultima suflare,cu pistoale în mâini.

De-a lungul timpului,familia noastră și-a făcut mulți dușmani,dar am si reușit sa legam prietenii care durează de peste 30 de ani.În special o familie.

Familia West.Cei mai apropiați si dragi prieteni ai familiei noastre.Fiul lor si cu mine suntem prieteni din totdeuna.Raven este mai mare decât mine cu doar 3 ani.

E britanic,înalt,cu parul negru si ochii verzi.Atunci cand intră într-o încapere,toate fetele îl sorb din priviri.

Cu toate că avem si noi disputele noastre,a fost mereu acolo pentru mine.Raven este fratele pe care nu l-am avut niciodată.

Mi-aș da si viata pentru el daca ar fi nevoie.Si știu ca si el ar face la fel pentru mine.Verile erau mereu la fel.Nu era o zi în care noi doi sa nu fim împreună.

Cautam forme în nori,ne dădeam cu rolele prin oraș,mâncam tot felul de chestii si ne răcoream în piscina lui.

-La mulți ani,Phoenix!

Zâmbetul îmi apare imediat pe chip atunci când aud vocea bunului meu prieten,care îmi ține de urât la fiecare bal.

Ma întorc spre el cat de încet pot,ca sa nu o deranjez si mai mult pe Ella.Rochiile prea pompoase si pline de broderii si volane nu au fost niciodată pe gustul meu.

Ella este o tânără croitoreasă.A moștenit talentul de la mama ei si tot asa de vreo câteva generații în coace.Stiu ca face tot posibilul sa ma mulțumească,iar pe mine nu ma lasa inima să îi spun cat de mult îmi displace rochia pe care a facut-o pentru mine,pentru seara asta.

Raven stătea sprijinit cu umărul de tocul ușii,îmbrăcat într-un costum albastru superb.Îi venea ca turnat.

Parul îl avea dat pe spate pentru prima dată si nu îmi plăcea.Nu arata ca Raven pe care îl stiam eu,ci fiul unui mafiot oarecare.

I-am facut semn din mână sa intre,iar el sa conformat.Ascundea ceva la spate,iar privirea mea curioasă o caută pe a lui,întrebându-l din priviri ce ascundea de mine.

Sa oprit în loc,analizându-ma din cap până în picioare.Raven nu era obișnuit sa ma vada în rochii.Stia bine stilul meu vestimentar.

Excepție facea,bineînțeles,balurile,petrecerile si mersul la evenimente.A cedat până la urma,pentru ca știa ca aveam sa las totul baltă si sa încerc sa vad ce are ascuns la spate.

A tras cutia în față,una de culoare roșie, mai exact,care era legată cu o fundă mare,aceiași culoare.

L-am urmarit cu privirea cum sa aplecat ca sa lase cadoul pe pat,iar eu m-am întins pentru a ajunge pana la parul sau,cu intenția de al strica.

Mi-am trecut degetele peste firele sale negre pentru al ciufli,făcândul sa arate exact pe placul meu.Atunci când Raven a realizat ce tocmai am facut,și-a îndreptat încet spatele,și-a pus mâinile în șolduri,si și-a întors capul spre mine,încruntandu-se.