#1 Te provoc (seria Dark Valley)

1. Ethan. Surprize la ceas de seara

Prolog

Welcome, ladies and gentlemen, in Dark-fucking-Valley.
Dacă as scrie o carte, asta ar fi prima propoziție.
Cartea ar fi despre mine, in mod evident, așa ca de ce naiba as incepe cu a va ura bun venit in orașul meu?
Tocmai de-asta. Pentru ca e orasul meu. Familia mea il conduce după bunul plac. Eu si prietenii mei il învârtim pe degete ca pe o jucărie.
Spelunca asta uitata de lume se afla in California, aproape-dar nu suficient de aproape de LA, pe coasta Pacificului. Suntem, literalmente, in desert.
Dar aici, in Dark Valley spre deosebire de desertul real, ploua cu bani.
Orașul asta mic si distrus a fost declarat ca fiind epicentrul banilor si nici macar nu au exagerat cei de la Forbes când au scris porcaria aia de articol.
Senatori, magnați ai petrolului, CEO ai celor mai mari companii din lume, ambasadori, sportivi renumiți, cateva vedete de Hollywood, medici esteticieni, regi ai imobiliarelor, proprietari de hoteluri si lanturi de magazine, lorzi britanici. O adunatura de snobi obscen de bogati care s-au stabilit in același orășel uitat de lume pentru intimitate si o viata in spatele camerelor foto si video.
Dar chiar si in randul milionarilor si miliardarilor lumii exista o ierarhie, ca sa nu se transforme totul in anarhie.
Buna. Numele meu este Ethan Alexander Keighton, sunt unicul mostenitor al celui mai mare imperiu in Investiții riscante pe care stra-bunicul meu l-a pus pe picioare si sunt tot ce nu vei fi tu vreodata.
Bun venit in lumea mea.

Ethan

Ce ar crede oamenii care au trait in urma cu cinci sute de ani despre cei de azi? Imi pot imagina bărbații care trebuiau sa vâneze ca sa manance cum se holbează la un frigider plin cu mancare proaspata si cum se gândesc ca noi suntem niste domnisoare la ciclu, sensibile si capricioase . Sau femeile care spălau hainele in râuri pe pietre cum ar plange langa mașinile de spalat de azi si s-ar intreba de ce ele nu au avut asemenea facilitați. Sau copii care erau nevoiți sa muncească cum ar saliva langa un PlayStation, un telefon cu internet sau o drona, invidia le-ar roade sufletul si intr-un moment de slabiciune ar imbrancii un copil din zilele noastre.
Defapt nu, asta e o porcarie. Probabil ar lua-o razna cu totii. Așa se întâmpla in filme când oameni din trecut călătoresc in timp si ajung in alte epoci mult mai evoluate. Am văzut unul sau doua filme de genul asta si pot sa spun cu mana pe inima ca au fost niste porcarii in toată regula.
Am fost întrebat odată cu cine as lua cina-viu, mort, din trecut, prezent sau viitor-dacă as putea alege intre toți oamenii care au trait vreodata pe pamant. E atat de simplu! Cu mine. Dacă as putea alege un om, m-as alege pe mine de peste zece, cinspe' sau douazeci de ani.
"Oh, Ethan."
Am deschis ochii la auzul murmurului pe jumatate geamat, pe jumatate scancet. Stacy-sau Synthi?- se mișca in sus si in jos peste mine.
"Ma simt atat de bine." A gemut din nou cu capul dat pe spate.
"Macar unul dintre noi, scumpo."
Era patetic. Eram in camera aia-habar n-am a cui- in casa fratiei Alfa-Epsilon de mai bine de jumatate de ora iar eu nu eram nici macar pe aproape de momentul in care as fi scapat de tipa.
Eram plictisit si voiam sa ma intorc la prietenii mei. Voiam sa beau in continuare, sa ma port in continuare ca o jigodie care urăște lumea, viata si fiecare respiratie a celor din jur. De ce era atat de greu pentru Stacy-Synthi sa-mi dea ce vreau?
"M-am plictisit." Am anuntat-o intinzand mana spre noptiera după jointul pe care il abandonasem acolo. "Gata distracția, scumpo. Acum suge-o."
Mi-am aprins jointul cat fata s-a ridicat si s-a asezat in genunchi intre picioarele mele. L-am fumat inainte ca ea sa reușească sa ma facă sa termin si nu mai aveam răbdare. Mi-am infasurat degetele in parul ei si i-am împins fata in jos. A horcait ingrozitor. Un firisor de saliva i se scurgea printre buze.
"Va trebui sa cureți mizeria după ce terminam aici."
I-am ghidat miscarile. Am închis ochii si mi-am imaginat ca intre picioarele mele e Adriana Lima si ii ating ei amigdalele. Adriana Lima funcționa întotdeauna.
La sfârșit am pus-o sa ma șteargă cu tricoul pe care il purtase. Când m-am ridicat din pat arata de parca cineva isi bătuse joc de ea.
Oh, stai. Corect.
"Cum ziceai ca te cheamă?" Am întrebat-o inainte sa ies pe usa.
"Daria." A zâmbit Trăind momentul de glorie al vietii ei patetice. Nu in fiecare zi Ethan Keighton te intreaba cum te cheamă.
Am ieșit si nu am închis usa, fara sa dau doi bani pe faptul ca Stacy-Synthi e complet goala si oricine trece pe hol o poate vedea.
Viata in adidașii Prada din acea seara ai lui Ethan Keighton era a naibi de buna.
Mi-am gasit prietenii acolo unde ii lăsasem, in sufrageria mult prea plină din casa fratiei. Aidan era foarte beat, Dean era foarte drogat si Khai era foarte Khai. Avea cate o blonda pe fiecare picior si încă una in spate care il pipaia pe piept si ii lingea urechea.
"Keighton." A murmurat Dean cu privirea tulbure.
M-am oprit in fata lui si m-am holbat cateva secunde lungi. "Ești exact ca o tarfa care te suge de viata pana la epuizare, Dean."
"Doar ca nu sunt femeie si nu sug nimic." A chicotit arătându-mi degetul mijlociu.
"Discutabil." I-am răspuns sprijinindu-ma cu umarul in biblioteca pe care nimeni nu o atinsese vreodata decat in timpul vreunei partide de sex clandestine in picioare. In văzul lumii,cel mai probabil. Se pomenisera de toate in orașul nostru.
"Unde ti-e prietena?" M-a intrebat Aidan golindu-si paharul.
"Cine?"
"Daria? Nu cu ea ai plecat mai devreme?"
Cine mama naibi e Daria?
Apoi mi-a picat fisa. "Te referi la Stacy-Synthi?"
"Cine naiba e Stacy-Synthi?" A hohotit Aidan. "Cine isi botează copilul așa?"
Am ridicat nepasator din umeri.
Khai isi băgase capul in decolteul tipei din dreapta si mainile sub fusta celei din stanga. Si femeile zic ca bărbații nu sunt buni la multitasking. E clar ca nu l-au văzut niciodată pe Khai in momentele lui de glorie. Tipul era genul living-that-fucking-life.
"Aveti nevoie de un hobby, baieti." Le-am spus arogant, privind de la unul la altul. "Unul bea prea mult, unul se droghează prea mult si altul o sa ajungă un BTS ambulant."
"Si tu, dat fiind ca le faci pe toate trei in exces, in ce tabăra te gasesti?" A pufnit Aidan. Poate ca nu era chiar atat de beat pana la urma.
Dar intrebarea lui era legitima. Eram in anul patru de facultate, asta insemna ca era al patrulea an in care duceam desfraul la nivel de arta. Si universul mi-e martor ca nu ratasem absolut nimic. Faceam sex încă de la cinspe' ani, beam si fumam de la saispe', am început sa fumez iarba la saispe' si sa prizez cocaina ocazional la optispe'. Facusem de toate, in toate felurile. Uneori, când eram plictisit si prea drogat ca sa ma mai pot mișca, doar stăteam pe margine si urmăream spectacolul altcuiva. Ma bateam-frecvent chiar. Participam la curse ilegale de masini mult mai des decat ar fi fost de bun simt. Gaseam fete drăguțe-de preferat blonde-pe care le puneam sa facă lucruri nu tocmai demne in vreun colt la petreceri sau in parcarea vreunui club-de fata cu toată lumea.
Eram o mica jigodie nenorocita, asta o știam si eu.
"Ethan."
Mi-am ridicat privirea spre Dean. "Huh?"
"Ori eu am fumat prea mult, ori iti suna telefonul de parca e alarma de incendiu."
Telefonul meu suna, dar nu ca o alarma de incendiu. "Ai fumat prea mult, Morrigan. Sa nu ai niciodată dubii in privința asta."
Am ieșit pe terasa din spate pentru putina liniste si mi-am scos telefonul din buzunar. Numarul tatei mi-a aparut pe ecran.
"De ce nu răspunzi la telefon, Ethan? Abia am reușit sa o tin pe mama ta sa nu vina după tine in campus."
               Oh, știi tu, eram sus cu Stacy-Synthi, fumam iarba si beam alcool.
Dar nu aveam cum sa ii spun asta atat de direct si sa raman cu o familie, părinți iubitori si o moștenire. Așa ca mi-am tinut gura.
"Sunt la o petrecere."
"Te distrezi?" Vru sa stie.
Tata era un om bun. Un tata bun, un sot bun, un afacerist remarcabil. Dar era atat de băgăcios incat nu numai odată ma intrebasem cum naiba reuseste sa facă atâția bani când pare ca tot timpul e pe urmele mele.
"Distracție e numele meu mijlociu. Cu ce te pot ajuta in aceasta seara?" L-am întrebat dorindu-mi din inima ca acel apel sa se incheie mai repede, de preferabil inainte de a ma enerva.
"Maine seara organizez o cina pentru familia ambasadorului Ashbury. Declan si Miriam vor veni alaturi de copii lor si vreau sa fi si tu aici."
"De ce? Vrei sa fac pe dadaca in timp ce tu si Declan Ashbury va întoarceți banii cu lopata si va gândiți cum puteti face mai mulți?" Am pufnit nervos.
               Sperante deșarte, prietene. Chiar credeai ca nu o sa te enervezi?
"Sunt si banii tai, Ethan." A punctat tata si trebuie sa-i dau credit pentru promptitudine. "Si in mai putin de un an vei face chiar tu planuri cu Declan Ashbury asa ca o sa îți misti fundul aici maine seara, o sa îți pui pe tine un costum si o sa te porti asa cum trebuie. In calitate de fiu al meu, milionar, Mostenitor a tot ce am si domn."
Mi-a inchis telefonul in nas inainte de a-i spune ce știa deja: nu imbrac un nenorocit de costum nici dacă trebuie sa particip la propria mea inmormantare.
In rest avea perfecta dreptate, dar tot i-am urat ambasadorului Declan Ashbury sa se ducă naibi.
Căutați o drama aici? Un motiv pentru care sunt așa cum sunt? O trauma care mi-a marcat copilaria? Părinți abuzivi, alcoolici si neglijenți?
               Imi pare rau sa va dezamagesc, dar nu exista nimic de genul asta in viata mea. Sunt un rahat cu ochi foarte norocos, cu o familie iubitoare, prieteni loiali, un oras la picioare si prea multe posibilitati.