Marko - Între dorință și pericol

Capitolul 10

,,A dat foc lumii în jurul lui, dar nu a lăsat nici o flacără să o atingă"

Ajung acolo de unde am plecat. O cameră goală, rece, formată din patru ziduri cu urme de lacrimi și picături de sânge. Sângele îl poți observa cu ușurință în petele imprimate pe cărămida în care, parcă, sunt îmbibate țipetele sufletelor al căror sânge a fost vărsat aici, țipetele rămân, chiar și atunci când vocile se opresc.

A devenit chin să stau pe scaunul ăsta. Sunt legată de aproximativ două ore după calculele mele de un scaun pe care nu îl mai suport.

Nu sunt singură, baiatul care mă păzește este același care m-a adus aici și cel ce nu m-a scăpat o secundă din ochi. I-am povestit toată istoria animalelor mele de companie cu scopul să adoarmă, dar degeaba, mai rău pare că l-am enervat.

—A fost cuminte? Vine o întrebare de după colț.

—Bine că ai venit, m-a zăpăcit ființa asta!

—Să știi că te aud, strig la el.

Andrew intră în încăpere și mă privește atent. Se apropie de mine și își așază degetele pe bărbia mea.

—Ești o fată atât de puternică. Meriți pe cineva cu care să evoluezi în fiecare zi. Ești un copil care trebuie să crească lângă persoana potrivită, ești o femeie minunată pe care nu o merită oricine, ești un dar de la Dumnezeu ce trebuie păstrat.

Îl privesc cu atâta silă încât asta poate vedea și un orb. Îmi este silă de el, de vocea sa, de atingere sa, de tot ce înseamnă el.

—Te urăsc!

—O să înveți să mă iubești. După ce mă voi ocupa de Marko, vom pleca departe de aici. Vei fi nevoită să trăiești cu mine în fiecare zi, dar nu îți face griji, te voi trata ca pe o regină.

A înnebunit. Mai bine mor decât să trăiesc cu el. Singura persoană lângă care vreau să îmi petrec viața este Marko, iar dacă el pățește ceva, eu nu mai vreau pe nimeni.

—Știi ce facem acum, draga mea? Îl sunăm pe scumpul tău iubit ca să vină să te salveze. În caz de îți faci griji, deja te-a sunat de vre-o o mie de ori, ba chiar ti-a dat și un mesaj în care te întreabă unde ești și în care concluzionează că l-ai mințit pentru că a fost la tine acasă și nu te-a găsit acolo.

—Andrew, termină-te. Totul a pornit de la jocul meu, îl înștiințez cu scopul de-al lăsa în pace pe Marko. Dacă nu îl amăgeam, nu se mai ajungea aici.

—Asta e, el trebuie să suporte consecințele a ceea ce a făcut. Hai să îl sunăm mai bine.

Îl văd când apelează, iar respirația simt cum mi se taie atunci cand îi aud vocea.

—Salut, Marko! Stormy este cam ocupată ca să îți răspundă, dar din politețe m-am gândit să te sun eu. Sper că apreciezi gestul, îl ia peste picior pe brunetul de la capătul telefonului.

—Dacă te atingi de ea, voi avea grijă de data asta să arzi.

—Prea multe amenințări pentru rolul pe care îl joci, domnule Adams. Nu mai ești protagonistul.

—Asta va deveni realitatea ta, nu te juca cu mine. Dă-i drumul și totul va fi bine.

—Nu vrei mai bine să vii tu aici?