Au spus că dacă las gândurile să curgă, mă voi simți mai bine.
Ei, ce să zic. A durat ceva până m-am pus pe scris. După ce am ars toate lucrurile lui. Până la ultimele poze, hârtii, reviste. Toate cadourile primite.
Oricum. Parfumul lui a invadat casa.
Se spune că Majusculele joacă un rol important. Asta după ce citisem ceva de John Green acum câțiva ani. Până să-l întâlnesc. Până să-mi răstoarne toate ideile și planurile și tot ce era prin adâncul sufletului nedescoperit. Deși n-avea puteri de zeu, când l-am văzut prima dată credeam că îl cunosc de o viață.
Oh! Încotro mă îndrept? N-a mai rămas decât cenușa și eu răscolesc amintiri.
Am suficient sânge în vene ca să merg mai departe. Departe. Prea departe.
Las-o baltă. Până găsesc eu curajul, el deja va avea nepoți. El. El. El.
Doar la el ți-e gândul. Ce frumoasă era și ce simplă părea viața până a-l cunoaște.
Lăsăm într-o parte... Ce mă fac în continuare?
CITEȘTI
Nu, Zău?
Teen Fiction- Las-o baltă, încă îl iubești! Îmi tot repet aceeași expresiei de 10 minute, uitându-mă în reflexia ștearsă a chipului cândva frumos. - Nu voi fi niciodată ca înainte. - Cine zice! Eva, hotărăște-te odată. - Ușor de zis, greu de făcut. - La 17 an...
