Era o zi normală, dar...

Am rămas blocați cu profesoara de "MATEMATICĂ" în pauză! #1

După cum poți observă, titlul capitolului este continuarea de la titlul cărți:
"Era o zi normală, dar.."
"Am rămas blocați cu profesoara de "MATEMATICĂ" în pauză!"
_______________________________________
Abrevieri

_______________________________________

Era o zi foarte frumoasă de 3:05.

Cum adică 3:05 e oră, nu dată? Sunt acelaș lucru! Nu te-a învățat nimeni asta până acum? TACI! Haterii vor spune că e minciună!

Revenim, îmi pare rău, trebuia să clarific acest lucru.

Era o zi foarte frumoasă de 3:05, era pauza mare. Pe vremea aceea mai era PAUZĂ MARE. În curând vor exista generații de elevi care nu vor știi ce este această minunată activitate care ne împiedică cu 5, respectiv 10 minute să plecam acasă.

Soarele adea cu putere în acea zi de iarnă, soarele a surprins unul din colegii mei care se juca cu clanța. Voi folosi "se juca cu clanța" pentru a nu zice "voia să încerce să ne blocheze în clasă pe noi și să o facă pe profa de "Matematică" să nu intre în clasă."

Spoiler Alert: NU A REUȘIT!

A venit profesoara la și 15, ea nu întârzia niciodată. Ne-am desfășurat ora cum trebuie, ba chiar am și ieșit la tablă. Cine ar fi zis că persoana care se juca cu clanța în pază a ieșit și el? Pură coincidența, nu?

A plecat cum s-a sunat.

A reușit să ne blocheze în clasă, dar nu când a trebuit.

Aveam "Religie". Tocmai ce se sunase de intrare. A închis un băiat ușa, dar s-a trezit cu o surpriză. Una foarte plăcută. NU! Nu a văzut fata pe care o plăcea lângă el! A rămas cu clanța în mână!

Așa-i că-i extraordinar?

E minunat!

Recomand!

Toată clasa a început să urle. Toți ne-am panicat.

Situația s-a rezolvat când mai erau 5 minute înainte să se sune.

Și când te gândești că elevul care s-a jucat cu clanța în pauză putea să rateze șansa de a ieși la tablă dacă acest mic incomvenient nu se întâmpla.

Băiatul a fost sancționat.

Ce-i drept! Am rămas blocată cu profesoara de "Matematică" în clasă, dar era pauză și era vina celor mici.

Era o dată minunată de dinainte de ore. Era prima dată când mergeam la Lidl înainte de ore.

Știți acele persoane care zic că nu au încredere să-și lase lucrurile nesupravegheate? Well... Ce părere ar avea acele persoane dacă ar vedea minim 30 de ghiozdane unul peste altul, aruncate în toate direcțiile la intrarea într-un magazin foarte mare. Asta înseamnă încredere reciprocă...

și foame extremă.

Aveam așa multă încredere în acei elevi din acele 3 unități de învătământ care începeau la 12:00 încât am luat buletinul, cheile și celelalte chestii cu mine în magazin, doar așa, de precauție.

Mi-am luat gogoși, că îmi plac gogoșile.

O explicație rezonabilă.

M-am dus la școală.

Am intrat în școală.

Am ajuns în clasă.

Iar ca explicație a ce s-a întâmplat după țin să menționez că...