Gossip Girl

Capitolul 1

Sunt nou venită în liceul Smallville și deja am fost victima „Divei” Alison Queen. Adică...cine se crede? Miss America? Ei bine nu. E doar o elevă ca toată lumea în acest liceu, bogați și plin de fițoși. Am înființat acest blog numit Gossip Girl,pentru a arăta tuturor cititorilor mei,adevărata față a așazisei ”Dive”. Deci dragă „Albulină” (așa o voi alinta eu) ...voi fii cu ochi pe tine 24/24,urmărindu-ți fiecare mișcare,aflându-ți cele mai adânci secrete și sunt hotărâtă să-ți fac viața un calvar. Sper că mi-ai citit primul articol! A și era să uit...nu-mi voi dezvăluii identitatea, deci nu vă bateți capul cu asta. Veți primii mesaje instant cu noi bărfe,picanterii din viața „Albulinei” . -XoXo-GossipGirl-
______________________________________________________________________________________
Ora 7:00. Ridic leneșă telefonul care zbârnâia ca naiba,anunțându-mă că trebuie să mă duc la liceu. Mă ridic obosită,sprijinindu-mi pumnii de marginea patului. Mă simțeam mahmură...defapt chiar eram. Am petrecut azi-noapte până pe la 03:00 și abia de am putut fura 4 ore de somn. Mă încalț cu papucii,îmblăniți și roz și mă duc la baie. Efectiv am avut un șoc când mi-am văzut fața plină de cearcăne. Âh..nu pot să trăiesc fără machiaje! Dacă n-ar exista,cred că aș murii îngropată de rușine. Îmi pun vro 2 straturi de fond de ten și mă dau cu rujul „Le Boni Coco” . Mi l-a adus tata din Italia acum o săptămână. E cel mai scum și mai roșu ruj văzut vreaodată! Mă îndrept spre garderobă. Camera cu haine,pantofi, practic e mai mare decât camera mea. Ușa de intrare este digitală,doar pe bază de aprentă. Nimeni,dar nimeni nu are voie să intre în ea. Proprietate privată! Pe peretele din stânga este un monitor imens,care îmi alege hainele pe care ar trebuii să le port în ziua respectivă. Numele monitorului este Sindy,un robot interactiv. 
- Bună ziua domnișoară Alison! 
- Bună Sindy.
- Pentru azi...vă pot sugera un maieu strâmt,albastru închis,asortată perfect cu jacheta de blugi blue și cu niște blugi tăiați?
- Arată-mi cum va arăta pe mine.
- Ok.
Scanerul se îndreaptă spre mine și mă analizează din cap până-n picioare,astfel pot vedea cum mi-ar sta cu ținuta respectivă.
- Operațiune nereușită! Operațiune nereușită! Ope...
- Ce?! Sindy? Ai înebunit? Ce ai? *încruntându-mă*
- ...rațiune nereușită! Operațiune Nereușită!
Okay...asta chiar e ciudat. Am coborât ca disperata pe scări strigând în continuu „Mama!!!” 
- Aly...ce ce țipi? Îmi spargi timpanul! Ce e?
- Stai așa...
Încercam să mă calmez,trăgându-mi suflul. O vedeam pe mama cum aștepta un răspuns.
- ?
- Ce...s-a...întâmplat...cu...Sindy??!!
- Cine? A...Sindy. Păi...am deconectat-o... *îndreptându-și cana cu ceai la gură*
- Ai făcut ce? 
- În primul rând...coboară tonul și în al doilea rând, tatăl tău nu mai poate plătii fiecare chestie excentrică de a ta. Am mai discutat despre asta,îți aduci aminte?
- A da..când m-ai amenințat că dacă nu îmi măresc notele, nu mai îmi plătești nici factura la telefon. Nu? *sarcastică*
- Exact! Ai văzut că știi. Ce ținere de minte bună ai. *punându-mi mâna pe obraz*
- Okay...păi și cum se presupune că ar trebui să mă asortez?
- Cum fac toți ceilalți...după bunul lor plac.
- Of..mamă,cu tine nu se poate discuta!! *dându-mi ochii peste cap*
- Hăh...păi atunci mult noroc să-l convingi pe taicătu.
Plină de draci cum eram în momentul ăla,urc nervoasă si-mi i-au la nimereală hainele recomandate de Sindy. Îl acel moment o lacrimă mi-se desprinde de ochi. Sindy era singura mea prietenă,așa cum era ea virtuală,dar mă înțelegea mereu. Ating ușor monitorul,mângâind-o. Of...viață crudă! Îmi iau repede ghiozadnul și ies afară unde mă aștepta Lumier (șoferul) cu limuzina parcată în fața casei.
- Bună dimineața domnișoară! *deschizând ușa*
- Neața Lumi. 
M-am așezat confortabilă...și mi-am scos o revistă de modă. O răsfoiam plictisită și brusc o las din mână.
- Auzi măi Lumi...știi cumva de se petrece cu mama? 
- Nu. De ce? Ar trebuii să-mi fac griji? *concentrându-se la șosea*
- A nu, doar că nu înețeg de ce în ultima vreme în casă se vorbește din ce în ce mai des de bani. Adică...ce naiba?! Suntem milionari...n-ar trebuii să ne facem griji. Nu?
- Sunt sigur că nu-i nimic...poate doar vor să-ți dea o lecție. Până la urmă ai 16 ani.
- Mdeah și ce mai lecție. *dându-mi ochii peste cap*
- Auzi...n-ai vrea să...? *neterminând fraza*
- Să o spionez pe mama ta? *fiind mândru*
- Logic. Măi Lumi, ești cel mai tare. *zâmbet malefic*
Lumier m-a înțeles mereu. E complicele răutăților mele. 
- Am ajuns.
- Bine, mersi. 
N-am mai așteptat să-mi deschidă ușa cum e normal. Mergeam în pași repezi către intrare,căci eram în întârziere. Totuși îmi era cam greu să merg cu pantofii ăia. Aveau tocul de vreo 10 cm. Dar ce-mi pasă mie...sunt fabuloși!! Ajung în dreptul ușii și parcă-mi era și frică să intru. Prima oră aveam fizică cu o profesoară a dracu de rea. Mi-am luat inima-n dinți și am intrat.
- Oooo...iate uită cine s-a gândit să mai dea pe la ore...
Toți colegii aveau privirile ațintite spre mine. Vorbea de parcă am chiulit,sau așa ceva.
- Mă scuzați. *îndreptându-mă spre bancă*
În spatele meu stă Lana,în stânga Kayla,Chloe e în dreapta mea,iar Lexy în față. Toată lumea îmi reproșează că le tratez ca pe niște sclave. Eh...e un pic adevăr aici...dar totuși. La începutul clasei a 9-a,am supus la niște probe 14 fete,iar ele au ieșit câștigătoare. Nu sunt la fel de bogate ca și mine,dar au părinți cu funcții destul ce cool. Preferata mea e Lexy. Nu-mi e prietenă,defapt niciuna nu nu-mi e ,doar că ea mă idolatrizează cel mai mult și ador asta. Nu-mi plac obsedatele...asta-i sigur. E o fată în școală...o cheamă Amber și e o obsedată și jumătate de mine. O urăsc. Nu pot să o sufăr. Să nu mai zic că e în liceul ăsta cu bursă. Nici măcar nu dă bani. Patetic.
- Pss...hei Aly!
Mă întorc la Lana și ea îmi întinde un bilețel. Îl deschid curioasă. Scria : „Am o veste bombă! Ți-o zic la pauză.” Citeam și brusc voceam pițigăiatei profesoare îmi asurzește urechile.
- Hei! Domnișoară Queen!? Ce faci? Te plictisesc? Ești bine venită în birolul directorului dacă dorești! Ia dă-mi biletul ăla. *citindu-l* . Aha...„veste bombă” zici...ok, vă dau e vești bombe! Lana,ești și tu invitată în biroul directorului în pauză,de mână cu amica ta.
Cea mai tâmpită profesoară ever. S-a auzit și clopoțelul, însfârșit! Lexy mă apucă de mână și mă trage afară pe hol. 
- Au...ce e?! *durându-mă încheietura*
Lexy scoate tableta,mi-o bagă în față și-mi arată un blog. Am început să-l citesc.
- Wow ce șocant *sarcastic* ...
- Ce? Adică vrei să spui că nu ai luat în serios? 
- Lexy,...e doar o copilă penibilă care n-are subiect și vrea să-și facă un renume pe seama mea. Să fim serioși...nici măcar paparazzi n-au reușit să-mi pătrundă-n viață,da păi o boboacă ? *râzând*
N-am dat nicio imoprtanță. Vai de capul celei care a scris asta.

Ha Ha Ha...se pare că articolul meu a ajuns la urechile schingiuite ale „Albulinei” . Oh fata mea...ăsta e doar începutul... Muhahaha -XoXo-GossipGirl

Vă mulțumesc tuturor pentru că ați citit primul capitol! ^.^ Nu ezitați să-mi lăsați și o părere. Apreciez mult.