Istoria de Diamant

De la Omega la Betha

Capitolul 1 - Inceputuri....originea mea

Inainte de a incepe sa imi expun povestea , vreau sa iti spun cititorule ca si eu lupul exact ca si tine la inceput am avut doi parinti , o familie pe care o iubeam ...Dar care acum nu mai este cu mine ...Acolo unde sunt le multumesc ptr tot.

Stau si ma gandesc ghemuita , aproape moarta de foame ..la inceput de primavara in ceea ce fusese candva pestera familiei mele...Cum am pierdut ..Totul aproape totul...Pe bot mi se preling lacrimi reci precum turturii. Desii e primavara...

Eram o puiuta , care exploram cu pasi marunti prin iarba deasa padurea Liventree..Insotita de tatal meu Black Diamond. Iesisem ptr prima data in viata mea la vanatoare ...in calitate de lupi obisnuiti gri- el era negru.Mama ramasese la pestera pentru a apara teritoriul.Eu eram singurul pui al lor ... Eram fericita speram ca poate voi reusi de la prima mea vanatoare sa prind macar o amarata de rata sau un iepure. Tata era mandru de elanul meu desii adesea imi spunea: " Sunte-m la vanatoare...ar trebui sa fim mai tacuti". Eu radeam si ma avantam aiurea printre tulpinile copacilor..tata chinuindu-se sa tina pasul cu mine. La un moment dat tata catre mine cu niste ochi mari: Lupito de aici nu mergem mai departe ajungem in partea magica a taramului...nu se stie ce este dincolo de stejarul pe care il vezi in fata.

Am ras: Cred ca glumesti...nu exista magie.

Am alergat lovindu-ma de o creanga joasa a stejarului...tata a sarit intr-un suflet sa ma ajute.Atunci din spatele copacului un marait puternic a distrus linistea intregii paduri precum un ecou demonic. Un grifon de 5 ori mai mare decat noi s-a napustit cu gearele otelite asupra tatalui meu sfasiindu-i blana. Black Diamond si-a dat duhul sub ochii mei. Eu inca bajbaiam cu privirea asupra scenei sangeroase fara a-i sari in ajutor. Grifonul fericit de isparava sa scoase un tipat teribil si isi inalta aripile mari spre vazduh..cu ciocul plin de sange.Eu am schiopatat- fiind lovita la picior pana langa lesul tatei.El nu mai era cu mine.Am plecat cu lacrimi siroaie...pana la pestera unde mama nu mai era acolo. Am ramas cu ochii atintiti asupra pesterii de asupara ei statea dihania fericita cu aripile deschise...A dat sa se napusteasca asupra mea . Credeam ca nu mai aveam nici o sansa, ghearele otelite aproape ca le simteam cum imi strapung blana.

- Lupoaica afurisita!!! Tuu! Nu esti ca restul de urlatori la luna...ce esti tu? De ce nu pot sa te spintec...parca nu ai avea pe sub blana piele...ci roca...

- Eu de ce....spui asta?!?

Uitandu-ma la grifonul care statea in aer nedumerit..mi-am dat seama ca a incetat atacul cand a incercat sa ma omoare cu ghearele, dar acestea nu au putut sa ma spintece. M-am uitat la mine eram altfel- Aveam culoarea Cyan...si la labute aveam niste diamante iesite in afara destul de proieminente...Coada o aveam de asemenea din mii de cristate...Normal!!! Diamantul este mai rezistent decat otelul sau fierul..de aceea nu m-a putut omora. Grifonul a urlat :

- Tu si haita aia nesuferita...

Eu acum cu mai multa incredere in mine:

- Ce vrei sa spui..mai sunt si altii ca mine? ..si unde este mama?

- Lupoaica muritoare ...Cristal am ucis-o si pe tine trebuia dar este prea tarziu..trebuia sa o fac inainte sa iti vina setul de putere...Vezi tu urlatoare la luna..nu esti ca restul ..esti o Astrala..Menirea mea este sa va ucid pe toti.De data asta ai castigat...Asta a fost doar lupta, vei vedea tu razboiul..de acolo nu vei mai scapa cu viata!!! JUR!!!

Am plecat in inaltul cerului de unde a venit. Viata mea nu mai era lafel...trebuia sa ii caut pe cei ca mine pe cei din Astral Wolves- De aici incepea mare cautare...