Psyche

•5•

 
   — Amelia,ce căuta telefonul tău în acvariu? Cu telefonul ținut cu două degete la nivelul feței, Tony,vine în bucătărie făcând o dâră de stropi de apă. Are noroc că nu este mama lui acasă, îl punea să strângă cu limba.

   — Mă tot suna Caleb și m-am enervat.
Dau din umeri și îmi continui micul dejun.
Rulourile astea cu ou sunt geniale! Spun cu gura plină făcându-l să strâmbe din nas.

   — Atât de geniale încât le-ai mâncat pe toate, Amelia,nu te gândești și la bietul de mine?

Actor trebuia să devină, Johnny Depp ar lua lecții de la el. Bine,nici chiar în halul ăla.

   — Bietul de tine va mânca pe drum,nu te-am pus eu să stai ca zâna o oră întreagă să te pregătești.
Acum eu îți spun sincer,nu te ajută machiajul nici de implori.
Îl tachinez și savurez momentul din plin.Tony ești orice dar nu urât,el are magnet la fete cum am eu la proști dar el zice că o așteaptă pe cea aleasă,până atunci le testează pe restu'.
   Înfulec ultima bucată de suncă din farfurie și o iau la fugă cu el pe urmele mele.

   — Amelia Reyes,ești ca si moartă!
Spune în timp ce ușile liftului se închid el fiind prea departe ca să ajungă.
Ce nu știe el este că sunt deja,pe interior, dar trebuie să par vie pentru cei din jur.
Am obosit să mă mai plâng și să explic ce și cum mă simt,pur și simplu nu mai vreau.
În astfel de momente aș da orice pentru un buton care să pună pauză la tot dar din păcate bărbosul nu a lucrat și la opțiunea asta.

   Liftul mă anunță cu un clinchet că am ajuns și se deschid usile lăsându-mă să văd un Tony aplecat cu mâinile pe genunchi gâfâind de mama focului.

   — Și te lauzi că ai rezistență. Atât mi-a trebuit, mă prinde cu brațul și mă ține în așa fel încât mă ciufulește de parcă am fost curentată. De fapt, dacă stau să mă gândesc ieșeam mai pieptănată dacă băgam degetele în priză.

Când consideră că mi-a încâlcit părul destul îmi dă drumul și își studiază opera .

   — Se putea și mai bine. Zâmbește și pornește spre mașină în timp ce eu îmi prind părul într-o coadă.
Îl prind din urmă și urcăm amândoi în mașină.

   — Deci? Unde te las? Mă întreabă cât timp se asigură că poate ieși din parcare.

   — Trebuie să merg la localul care trebuia să găzduiască petrecerea, contractul spune că trebuie să semnez și să răspund de mâncarea făcută sau ceva de genul,vorbea prea mult tipul ăla.

   — Atunci acolo mergem,dar voi intra cu tine,vreau să văd persoana care te întrece la vorbit. Apropo cum spuneai că îl cheamă?

Bună întrebarea! Cumva îl chema dar cum nu mai țin minte.

   — Ămm,păi nu mai țin minte dar știu că semăna cu Johny Bravo la aspect.

Începe să râdă știind de mic copil că eu am probleme cu numele persoanelor, mi-au trebuit aproape doi ani la grădiniță să-i rețin numele și el are pretenția de a retine numele unui străin cu gura mare?

   Ajungem la destinație mai repede decât credeam, conduce de parca îl fugărește mafia rusească. Înainte să coborâm îmi oferă perechea lui de ochelari de soare.

   — Nu vrem să speriem lumea,ai plâns toată noaptea și ochii tăi arată îngrozitor.

Jur că l-aș bate dar îmi dau seama și eu că are dreptate. Ochii arată de parcă doctorul estetician a bagat botox în ei și nu în buze, bine că nu vizitez astfel de doctori.