Te privesc adesea fără ca tu să mă observi,suntem colegi de atât timp dar tu probabil nici măcar nu îmi știi numele,oare cum ai reacționa dacă ți-aș spune tot ceea ce simt,ți-aș putea spune cât de mult îți iubesc zâmbetul și cât de prețios este pent...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
-editat-
《Pov Myeong》
— Ar trebui să mergem în clasă. Îmi spuse Yoongi îndepărtându-mă ușor de el,în timp ce privea în continuare blând înspre mine.
— Cum? Dar tu ești mai mare decât mine,nu suntem în aceeași clasă...îi spun ușor confuză privind înspre el cu un zâmbet.
— Știu micuțo,spuneam doar că o să te conduc!spune acesta zâmbind,având parcă un zâmbet de pisică,prizandu-mă de mână.
— Bine,atunci... Spun privind înspre mâna sa surprinsă de gestul sau,spontan.
|Pov.Myeong|
Ne îndreptam împreună spre clasa mea,ce bine că încă nu s-a terminat ora altfel aș fii avut probleme cu Sofia și prietenele ei.Am uitat de numărul de telefon,dar cum să îi spun?
Îmi îndrept privirea spre acesta neobservând că mă privea de ceva timp,contactul vizual menținut permanent de acesta mă făcuse să mă simt incomod.
Nu știu cum se poate dar pentru unii contactul vizual nu este incomod,dar pentru mine,da. Privirea s-a pătrunzătoare mă făcuse să îmi îndrept privirea în jos,era mai ușor într-un fel asta decât să continui să îl privesc.
— Ce s-a întâmplat? Te-am intimidat?îmi spune acesta așezându-și brațul după gâtul meu,privindu-mă intens în continuare în timp ce încă ne îndreptam spre clasa mea.
— Nu... Răspund timidă surprinsă de întrebarea sa.
— Atunci cum pot să te intimidez Myeong?spuse lipindu-mă de perete,continuând să mă privească intens,simt cum inima îmi iese parcă din piept în momentul în care acesta îmi prinde bărbia pentru a-l privi în ochi,era prea mult pentru mine așa că îmi închid ochi în speranța în care acesta va înceta.
— Yoongi... O să se sune de pauză,și eu vreau să îți spun ceva! Spun după îmi deschid ochii privind însă în jos.
— Spune,dar privește-mă în ochi!Nu îmi place ca persoana cu,care vorbesc să nu mă privească!spuse acesta fiind serios observându-se asta din modul în care a rostit fiecare cuvânt,acum cred ca pot înțelege de ce toți îl considera atât de greu de abordat și intimidat!
Îmi ridic privirea,privindu-l așa cum mi-a cerut.Of Sofia... Din vina ta sunt forțată să fac asta!Sper sa pot spune asta și sa primesc repede acceptul sau!
— Eu...ăm...
— Tu? Își apropie fața mai mult de a mea,zâmbind știind parcă cât de tare îmi bătea inima în acel moment.
— Te rog nu mă privi așa! Nu o să pot vorbi dacă o faci! Spun încercând să ies din această situație atât de incomodă.
— Dar cum te privesc,Myeong? Ma întreabă acesta ca și cum nu ar știi cât de înfricoșător peste fi contactul vizual cu el.
