Te aleg pe tine

---- 1 ----

Orele se terminaseră de mult însă eu încă eram la bibliotecă citind , părinții mei lucrează până la 22:00 . Am un frate mai mare pe nume Jayden însă nu vorbim prea des , nu apuc să-mi văd părinții toată ziua , doar la ora 22:00 când vin acasă și tot nu stau cu ei prea mult pentru că imediat ce intră în casă , luăm cina împreună apoi se duc la culcare , mama e avocat și mai mereu e ocupată tata e chirurg și câte odată plecă și în tura de noapte pentru a face vrio operație urgentă , deci practic pot spune că locuiesc singură , nu mă deranjează sunt obișnuită să fiu singură chiar și la școală nu prea vorbesc cu colegii mei , îmi place să mă retrag în lumea mea acolo unde totul e liniștit și îmi pot aduna gândurile .

Numele meu e Jenny Hart , am cinsprezece ani și da , sunt o introvertită căreia îi place să-și țină nasul în cărți .

E ora 17:35 am stat cam mult în bibliotecă nici n-am observat cât de repede zboară timpul , mi-am strâns cărțile punându-le în geantă luându-mi la revedere de la bibliotecară și m-am îndreptat spre casă era deja seară , o seară de octombrie răcoroasă , au mai rămas doar 2 săptămâni și începe luna noiembrie , mergeam pe stradă ascultând melodia mea preferată în căști , asteptam metroul să vină până când aud un strigăt , mi-am dat căștile jos și am oprit muzica credeam că mi sa părut însă vocea se auzi din nou , era un strigăt puternic , m-am întors văzând 2 băieți ce se luau de un băiat , nimeni nu atrăgea atenția asupra lui și mai ales la tipii care au început să-l și împingă , uitându-ma în continuare observ că baiatul avea dat capul dat în jos și era îmbrăcat în niște pantaloni sport gri ce aveau câteva pete pe ei , o cămașă dărăpănată și în picioare avea niște ghete negre era prea frig să umble așa măcar să-și pună o căciulă pe cap , tipii începuseră să-i ia ghiodanul și l-au aruncat la gunoi , e îngrozitor , de ce nimeni nu-l ajută ? De ce toți sunt atât de indiferenți ? Cum eram singura care îi apăsa m-am îndreptat spre ei știu că pe lângă ei par o fetiță inocentă însă asta e prea de tot , m-am apropiat de ei însă încremenisem când i-am văzut că sunt mai înalți de cât mine , am inspirat adânc apoi am expirat apoi am spus

- Mă scuzați , însă nu cred că violența este permisă în Chicago

Unul dintre ei se apropie de mine și mă analiză puțin apoi râse îmi luă o șuviță de păr și începu să o fluture de colo colo prin fața mea , nu sunt prea bună la comunicarea cu oamenii am atacuri de anxietate și palmele încep să-mi transpire ,exact ca în momentul de față , îmi aud inima bătând atât de tare încât ar putea să-mi sară din piept

- Faci cumva vrio reclamă la stop violență sau ce ?

- Te rog să nu-mi atingi părul .... și să-l lăsați pe băiat în pace

- E doar un orfan fără casă , n-ar trebui să te intereseze prea mult

Când am auzit ,, Un orfan fără casă " am increment instant , chiar dacă e orfan nu ar trebui să-și bată joc de el ar trebui să-l ajute , m-am îndepărtat de băiat și am plecat spre tomberon , i-am luat ruscacul din gunoi apoi l-am aranjat puțin vroiam să il dau înapoi însă băiatul care statea la vrio 2 metrii de tomberon a venit la mine și mi-a luat rucsacul sau și îl aruncă pe jos

- De ce ai făcut asta ?

- Pentru că e un gunoi , exact ca și el !

- Ba nu !

Acesta zâmbi apoi se apropie de mine îmi puse mâna pe obraz , am simțit că încep un atac de panică , palmele mele erau transpirate , ce sa fac..ce să fac?

Nu știu la ce m-am gândit în momentul ăla pentru că am regretat pe loc , dar l-am împins cu putere pe băiat și am luat rucsacul de jos și i l-am dat tipului .

Acum observ că pe față avea niște vânătăi , când i-am întins rucsacul acesta întinse mâna încet , dar ochii îi erau ațintiți asupra mea , când luase ghiozdanul degetele sale le-au atins pe ale mele erau atât de reci , apoi unul dintre băieții îl lovise în burtă acesta căzând jos . Unul din ei îmi luă încheieturile mâinilor și le ținea strâns .

Cred că în momentul de față sunt atât de panicată în cât aș putea să leșin , voi pierde metroul dacă mai stau mult . Am încercat să scap din strânsoarea lui însă nu reușeam am început să dau din picioare însă celalalt tip se puse în fața mea și îmi scoase căciula și o aruncă jos îmi luă bărbia apoi îmi descheie jacheta , nu....nu se întâmplă asta , am început să plâng și dădeam din cap în stânga și în dreapta , îmi ridică bluza puțin se îndrepta să-și bage mâna sub ea am închis ochii însă nu am simțit nimic , tipul fu lovit peste cap de către băiatul de care își bătuse joc

- Lasați-o în pace !

Tipul se întoarse spre el apoi îl lovi peste față și în burtă , a început să-l bată cu picioarele , îmi daduse drumul iar eu am încercat să mă calmez , după ce acesta stătea la pământ murdar , cei doi au plecat , acesta se ridică de jos ținându-se de burtă, mi-am luat căciula de jos și m-am apropiat de el

- Ești bine ?

Acesta nu spuse nimic , ci mă privea din nou , dădu din cap afirmativ luându-și geanta

- N-ar fi trebuit să-mi iei apărarea

Vocea lui era atât de tristă încât aș putea să plâng acum

- Mulțumesc pentru că mai salvat

Acesta tăcu câteva secunde apoi spuse

- Metroul va venii încurând ar trebui să pleci acasă e târziu și părinții tăi își vor face griji

Acesta se pregăti să plece , mă uitam la el și mi sa făcut jale , e orfan , nu cred că are pe nimeni cu care să vorbească despre muzică și alte subiecte , tipul ar fi putut să fugă în schimb a primit bătaie pentru a mă salva de un posibil viol , măcar aș putea să-l chem la mine ,oricum părinții mei vin mai târziu așa că nu vor ști că a fost la mine acasă

- Stai ! ...Care e numele tău ?

E prima dată când duc o conversație mai lungă de cât 5 secunde , mă simt relaxată știu că nu-mi va face rău , acesta se opri și se întoarse puțin spre mine apoi spuse

- Rider

- Sunt Jenny

Nu părea că-l interesează prea mult numele meu , am făcut câțiva pași spre el apoi m-am uitat la cicatricea de la ochiul stâng era o dungă verticală ca o linie mică , nu vreau să-mi închipui prin ce a trecut

- Aș vrea să-ți mulțumesc pentru că m-ai salvat de tiranii ăia , ai vrea să vi la mine să mâncăm ceva împreună ?

Rider mării puțin ochii neștiind ce să spună , l-am apucat de mână și am mers împreună să așteptăm metroul , era atât de rece , cred că îi era foarte frig peste 3 minute venise metroul și ne-am așezat pe scaune , lumea se uita ciudat la noi ceea ce îl făcea pe Rider să se simtă și mai trist ca de obicei , suferă știu asta însă nu o arată , sunt sigură că îl dor loviturile însă nu-mi spune asta , îl tot întrebam dacă se simte bine , și acesta îmi raspundea mereu

- Mă simt bine !

Dar știu că nu se simțea , tot drumul am tăcut nu știam ce să-i mai spun , după cum am spus , nu sunt prea bună la a comunica cu oamenii ....