Nu aveam de unde sa stiu ca orele remediale de franceza ma vor face sa il intalnesc pe el. Toti din acea clasa erau la fel, dezinteresati si cu un caracter superficial. Nu ma potriveam in acel colectiv si nici el. Niciodata nu m-am potrivit, nici cu Nasosu, nici cu Vio, oricat de mult m-am mintit ca o fac.
Dar el era... diferit. Nu era ca celelalte plante. Se diferentia prin caracterul sau grav, nu vorbea cu nimeni si se concentra pe franceza. Nu era genul de copac care sa se indragosteasca sau sa dedice timp altcuiva. Poate asta m-a si atras la el, gandul de a avea ceva ce nu pot obtine.
Imi placea felul sau de a se imbraca si cum pronunta fiecare cuvant pe care il rostea cu gura sa, modul in care buzele sale se miscau cand imi explica o problema sau modul in care ma sarutau. Oh Platanos cum s-a ajuns aici...
Prima noastra intalnire nu a fost in cadrul orelor remediale, ci la biblioteca.
Aveam petalale puse intr-un messy bun si cautam Dumbrava Minunata de Mihai Eminescu.
Un Platanos mai tanar m-a intampinat la usa.Atitudinea sa nonsalanta nu mi-a placut la inceput, dar ceva m-a facut sa il tin minte. Platanos e genul de copac pe care il intalnesti il tramvai si la care te gandesti tot restul zilei, pentru ca copacii nu au ce cauta in tramvai.
