Căsătorie și război

♤capitolul 7♤

Clarissa

Aterizasem în Los Angeles acum 15 minute.Mi-a placut faptul că nu a trebuit să mă gândesc la moarte si război pentru o seară.I-am trimis majoritatea pozelor pe care le-am făcut lui Raven de la perecere de logodnă a lui Avery.

Mi-ar fi placut sa fie acolo,cu mine.Îl rugasem chiar și pe Ryan să mă însoțească,dar nu a vrut.Chiar dacă am fost la un pas să sar în aer,îi promisesem roșcatei că voi fi acolo.

I-am spus că voi veni chiar si la nunta.Asta dacă nu mor până atunci,bineînțeles.Jaxon ma așteptat la aeroport,deși îi spusesem tatei ca nu este nevoie.

Dar a insistant,vrând să se asigure că ajung acasă întreagă.Oricum,nu e ca si cum aș fi avut unde sa ma duc.Tata nu a fost mereu genul super protectiv,dar devine așa doar atunci când o cere situația.

Brunetul mi-a înmânat bagajul si l-am tras după mine până în casă.L-am lăsat lângă ușă și am taiat-o să-i caut pe ceilalți.

Am verificat bucătăria,sufrageria,curtea din spate,nimeni.Îmi mai rămăsese etajul.
Mi-am scos telefonul și am apelat numărul mamei.Nici nu auzeam bipul,îmi intra direct căsuța vocală.

Apoi l-am sunat pe tata.Acelasi lucru.Unde sunt cu toți? Am pufnit pe nas și m-am chinuit să car bagajul pe scări,până în camera mea.

Când am deschis usa și am vrut să trec pregul,inima mea sa oprit în loc pentru o secundă.

Ryan,Raven,un tip pe care nu îl cunosteam și o tipa blândă erau cu toți în camera mea,vorbind.

-Ce căutați cu toți aici? Îi întreb.Iar tu nu ar trebui sa fi la cursuri la ora asta? mă întorc spre Raven.

-Cum de eu sunt ultimul care află că erai cât pe ce să fi omorâtă? se rastește la mine.

-Nu ti-am spus pentru că stiam ca asa vei reacționa.

Raven pufnește pe nas și vine spre mine,luându-ma în brațe.Îmi întrop nasul în umărul sau,iar el își lipește buzele de fruntea mea.

Oricât de mult mi-ar plăcea reuniunile,precis se întâmplă din nou ceva.Ne-am desprins și mi-am îndreptat privirea spre ceilalți.

-Ești bine? ma întreabă Ryan.

Confirm din cap și îi fac semn spre ce doi necunoscuți din încăpere.Cred ca cei doi au observat asta,iar bărbatul este primul care vine sa se prezinte.

-Ramon,îmi întinde bărbatul mâna,prezentându-se.Sunt prietenul aiuritului ăstuia,face semn spre dragul meu logodnic.

-Mă bucur sa te cunosc,îi strâng eu mâna.Clarissa,dar sunt Clary pentru prietenii.

Ramon îmi oferă un zâmbet,iar după el urmeaza blonda.

-Cassandra,se prezintă și ea.

-Clarissa,îi strâng și ei mâna.

Am făcut un pas în spate,așezandu-ma pe marginea patului,așteptând ca unul dintre ei sa îmi spună ce se întâmplă.

-Deci,ce se întâmplă? Cine vrea sa ne mai moare de data asta? îi întreb.

Cu toți arătau al naibii de încordați si de gânditori,dar niciunul nu se prea grăbea să mă pună si pe mine la curent cu ceea ce se întâmplă.Am fost plecată doar o singură zi.Ce se putea întâmpla atat de grav în doar 19 ore?

M-am ridicat de pe pat,agitată,complet lasata pe dinafară,și am început să mă plimb prin camera sub privirile celor 4.

-Bine,cine a murit?