LXXXI. Sordid

27 4 0
                                    

Asemenea unui suferințe
Uitate pe cruce,
Cerul își deplânge
Neputințele
În tăcerea moartă
A negrului și
Aici,
În amurgul crepuscular,
Privesc peregrinările
Durerilor.

Acoperindu-mi palmele
Cu umbre reci de soclu,
Aștept o ultimă himeră
Și te ascund în nimbul
Dintre pleoape.
Te vei fi curmat în canoane,
Te vei fi recompus,
Dar s-a făcut târziu.

Spune-mi, omule,
Ce te doare mai tare,
Sufletul sau cerul?

22 ianuarie 2022
B.M.N.

Printre pliurile inimiiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum