🪐Cap. 3🪐

50 5 0
                                    

Iese din salonul acesteia. Se aștepta la cu totul alta persoana, cum sunt și celălalte paciente de care avea grija când era de garda. Se îndreaptă spre biroul sau începând sa caute acte și alte treburi.

Seara se lasă iar fata simțea cum ochii i se închid ușor cu plecarea soarelui de pe cer. Își lasă capul căzând în perna moale de sub acesta. Adoarme fără a se mai gândi la nimic.

Dar când fata adormi dusa, Chan întra pe ușa. Se îndreaptă sper patul ei și observa e doarme. Când încerca să plece, fu oprit de vocea somnoroasa a fetei.

Sia-Tata...

Chan se așeza pe scaunul de langa aceasta, încercând sa asculte cu atenție ce spune

Sia-Nu am făcut nimic greșit... Jur... Crede-mă... Te rog.

Începea sa transpire tare și sa plânga. Chan încerca să o trezească.

Chan-Sia! Sia! Sia, trezește-te!

Fata, înspăimântata, se ridica în șezut brusc parca alerga un maraton întreg.

Chan-Ești bine? Întreba băiatul puțin panicat. Știa ca dacă se sperie prea tare se pot întâmpla chestii care ar fi de nedorit pentru el.

Chan-Am venit sa îți dau medicamentele. Dormi de mult?
Sia-Nu știu exact... Am adormit fără sa vreau.
Chan-Încearcă sa te calmezi. După ce îți voi da astea sigur vei dormi mai bine.

Spune și ii înmânează niste pastile. Le da pe gat, fără sa mai ia apa pregătită de Chan, și se întoarce spre geamul imens încercând sa adoarmă la loc.

Dar doctorul ei nu pleca, ci statu sa o vagheze, sa se asigure ca e bine. Dar îl frământă ceva. Oare cu ce a putut greșit Sia, fiind atât de retrasa și antisocial? Cu ce? Iese din gândurile lui când pe ușa salonului întra Yuna agitata.

Yuna-Domnule doctor! Va cheamă directorul la el în birou!

Se ridica grăbit și iese pe ușa, trântind-o, fără sa se mai gândească ca Sia dormea.

Chan-Domnule,s-a întâmplat ceva?

Dr.Kim-Vreau sa îmi faci o favoare...

Doctorul inimii mele Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum