a chance

Capitolul 7

Jimin își puse mâna pe obrazul ei fin, se uită la buzele ei ca mai apoi sa o sărute blând. Fata ezita puțin, însă răspunse la sărut.

Știau amândoi că e cam repede, însă nu își puteau nega sentimentele.

✨☁️🌙

YoJung și Jimin intrară ambii în casă și lăsă pungile jos.

- Ah! A fost un proces lung..
- Bună dragă! se ivi mama fetei din bucătărie. Oh, bună!

Jimin făcu o plecăciune și zâmbi cald.

- Park Jimin, zise băiatul pentru a se prezenta.

Femeia făcu și ea o scurtă plecăciune la rândul său ca mai apoi sa se uite cu o privire la fiica sa "Cine e tipul?"

- Ne scuzi o secundă, spuse YoJung și intrase cu mama sa in bucătărie.
- Dragă... Sunt mama ta, și te susțin, îți vreau fericirea, dar nu este prea devreme?.. Adică, dacă simți că asta vrei, voi fi alături de tine, dar... Nici nu prea va cunoașteți, adică..
- Mamă, ai încredere în mine.
- Bine... Ce ați dori să mâncați?
- Ah, nu este nevoie. De fapt, e un oaspete, deci îi voi face o cafea și un mic desert rapid.
- Stai liniștită, du-te și te odihnește, va fac eu ceva bun.
- Ești sigură că nu ai nevoie de ajutor?
- Da, sunt sigură! zise mama acesteia zâmbindu-i cald.

Fata se îndreptă spre living ca sa îl găsească pe băiat așezat pe canapea.

✨☁️🌙

Trecuse o lună. YoJung se îmbrăcă in rochia pregătită și începu să se machieze.
Și-a lăsat parul pe spate, ondulat, machiajul era unul drăguț ce sa nu iasă atât de mult în evidență. Ca accesoriu avea niste cercei, un colier și un inel din același set, la fel și o mică geantă roz.

Aceasta îl strigă pe Jimin, să vadă dacă e gata.

- Imediat! zise băiatul și peste câteva clipe intră în cameră.

Ar fi vrut sa întrebe cum îi stătea costumul însă ființa din fața lui era prea adorabilă încât să scoată ceva pe gură.

- Wow-...
- Mersi, zise fata puțin rușinată. Jimin, haide mai repede, nunta se va începe în curând.

Aceasta trecu pe lângă Jimin și se îndreptă spre mașină.

Jimin și YoJung intrară în marea sală. In timp ce Jimin vorbea cu Tae-Hyung, fata se îndreptă spre camera unde era EunJi pentru a o ajuta.

Aceasta intra in camera și se blocase instant.

- Ești fabuloasă! Nu am cuvinte!

- Iti mulțumesc! zise EunJi modest.
- Felicitări cu nunta, draga mea! Acesta e un mic cadou doar pentru tine.

EunJi deschise mica cutiuță. Era un mic set: cercei, lănțișor, inel; un set personalizat, ce nu îl puteai găsi nicăieri. La fel însă, arăta precum un set asortat cu cel ce îl purta YoJung.

- M-am ținut de promisiune, zise YoJung zâmbind.

*Flashback*

YoJung și EunJi stăteau și se jucau împreună cu păpușile lor, in timp ce una din ele propuse:

- YoJung, hai sa facem niste promisiuni. Promit că nu te voi lăsa să pleci de langa mine, indiferent daca vrei sau nu. Te voi ține langa mine până la moarte!
- Îți promit că nu mă voi opune niciodată prieteniei noastre și te voi iubi mereu! Voi fi mereu alaturi de tine, și la nunta ta o sa îți fac un cadou de neuitat, ceva unic și minunat! zise YoJung.
- La nunta mea îți voi pastra un loc în primul rând. Iar când tu te vei căsători, te voi surprinde cu ceva spectaculos!
- Promitem! spuseră ambele la unison.

*Flashback încheiat*

- Nu pot sa cred că nu ai uitat!
- La început era doar o schiță, însă când am început a lucra ca designer de bijuterii, am făcut imposibilul posibil, zise fata zâmbind.
- Îți mulțumesc!

Cele două se îmbrățișară după care se auzi un anunț ce dădea startul ceremoniei.

- Succes, draga mea!
- Mersi, și ți-am păstrat un loc în primul rând, zâmbi EunJi.

Marea ceremonie incepu. EunJi păși încet și grațios pe covorul roșu, de mână cu tatăl ei. Avea emoții mari. Ajunse în dreptul lui Tae-Hyung și îi zâmbi nerăbdătoare.

- Kim Tae-Hyung, de bună voie și nesilit de nimeni, o iei pe această ființă minunată Kim EunJi de soție ce să îți fie alaturi la bine și la greu până când moartea vă va despărți?
- DA!
- Kim EunJi, de buna voie și nesilită de nimeni, îl iei pe Kim Tae-Hyung de soț ce sa îți fie alaturi la bine și la greu până când moartea vă va despărți?
- DA!

Inelele le-au fost înmânate de pe o pernuță roșie. Toți s-au ridicat și au început sa aplaude când Tae-Hyung a tras-o pe EunJi într-un sărut tandru și elegant.

YoJung era fericită pentru prietena ei. Parcă ieri erau fetițe mici și se jucau cu păpușele, iar astăzi ajung deja sa se căsătorească.

A așteptat momentul ăsta. A așteptat să își vadă prietena într-o rochie de mireasa, fericită cu adevărat alaturi de mirele ei.

Îi mulțumea nespus lui Tae-Hyung că a apărut în viața prietenei ei pentru a-i aduce soarele din viața ei ce a fost răpit de către ceilalți handralăi ce i-au sfâșiat inima in bucăți. Îi mulțumea pentru că el s-a comportat cu EunJi așa cum nimeni nu a făcut-o, că era blând și sincer cu ea.

Erau un cuplu perfect. Erau potriviți unul altuia, suflete pereche.

Aceasta fu întreruptă din gândurile ei de către vocea prietenei sale.

- Oh vai, câte emoții am avut!
- Nu ai de ce! Singura emoție pe care ar trebui sa o ai e fericire.
- Ce o sa mă mai râd eu la nunta ta.
- Ehhh, mai este până acolo. Vreau sa întreb, cine a ales decorurile?
- Eu și Tae-Hyung.
- Sunt minunate. Ai gusturi bune!
- Știam! zise EunJi dându-și părul pe spate.

Fata o privi pe prietena ei. Avea un zâmbet atât de frumos. Era atât de grațioasă și elegantă. Avea niște ochi ce străluceau la cât de fericită era. I-a fost dor să o vadă așa.