Ochii lui caprui

29 1 0
                                    

"NORMÁL, -Ă, normali, -e, adj. Care este așa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obișnuit, firesc, natural. ◊" Nu ceva ce ai vedea la mine,sa stii.

                                                                               ~~~~~

Astept de o ora.Ceasul indica 13:45.Unde se ascunde oare?Ce tot face?Dupa 5 minute trecute si rabdarea mea pusa la incercare,apare si Gisele.

"Ce ai stat atat?"

"Paaaaaaaaiiii..nu stiam cum sa ma machiez.Hih."

"Oooofffff.Tu cu machiatul.Eu cu imbracatul.Daca ma crezi ca am stat o ora in dulap sa ma decid cu ce ma imbrac si ce haine merita purtate.Totusi uite..sunt aici!Puff!Si nu am intarziaat!Uhu."

"Scuzzeeeeeeeee.Hai sa mergem ca si-asa am intarziat."

Intram pe usa liceului.In sfarsit caldura.Tremuram acolo,in ploaie.Batem usor la usa si deschidem:

"..ecuatorul de 90 de grade?"

"Buna ziua!Ne..scuzati ca am intarziat."

"Dragelor.Este ora 14:05.Ce va facut sa veniti la o ora asa...tarzie?"

"Pai doamna nu am stiut cum sa.." zice Gisele.Am incercat sa o fac sa nu spuna adevaratul motiv si congrats!Mi-a reusit!

"Cum sa hranesc pisica!"continua Gisele.

*Toata clasa rade*

"Cum adica nu stiai cum sa hranesti pisica?"

"Pai nu stiam unde e mancarea si nu stiam ce sa-i dau."Profa isi da ochii peste cap si isi indreapta privirea spre mine.

"Tu?Domnisoara?Ce scuza ai?"

"Eu a trebuit sa o astept pe ea."zic eu,ridicand din spranceana si indreptandu-mi privirea catre Gisele.

"Bine.Bine.Treceti la loc."

Restul orei decurge destul de bine.Nicio ascultare.Niciun fel de nota pentru mine.Oricum nu invatasem.Clopotelul parca nu suna intr-un moment mai bun decat...ACUM!Ma bucur de pauza ca sa pot sa-mi caut iubirea.Alerg grabita catre holul din capatul scarilor si BUM.

"Auch."

"Oh doamne.E-e-esti okay?"zise Emlyn.Nu puteam sa cred.Stateam in bratele lui fara sa-mi dau seama.Ochii lui erau asa frumosi.Pacat ca ma holbam..si el.STAI!SI EL?!

"Deci.Pe cine cautai asa grabita?"incercand sa-si ia privirea,dar nu reuseste.Chiar nu stiam ce sa zic..asa ca am zis adevarul.IN MARE PARTE,OKAY?

"Pe-pe..tine"zic eu,continuand sa ma uit in ochii lui.

"Pe mine?Oh.De ce?"incepand sa apara un zambet in coltul gurii.

"P-p-pai..oh.FUCK!Deci..aveam nevoie sa-mi raspunzi la o intrebare." OKAY.DECI CHIAR ASA E.IL CAUTAM CA SA-L VAD SI SA-MI RASPUNDA la intrebarea aia..care mai mult era idioata,dar...

"Spune..dar.Nu aici.Vino cu mine."

M-a condus pana in fata usii cabinetului in care el isi petrecea majoritatea timpului pana sa plece acasa.Dupa acea intrebare,parca momentul era magic si nimic nu ne deranja.Nici elevii care treceau pe langa noi si se holbau.Nici profesorii care treceau pe langa noi si de asemenea se holbau.Pentru un moment am ramas singura,el avand treaba,dar ma rugase sa il astept asa ca asta am facut.M-am indreptat spre oglinzile din baie,cand am dat nas in nas cu profa de chimie.Aveam ora cu ea.

"Doamna,ma puteti invoii si pe mine 5-10 minute..am ceva de discutat..cu.."fac o pauza dar continui.

"..cu..presedintele consiliului,legat de..hmm problemele scolii?"continui si incep sa zambesc.Profesoara mai era cu inca cineva,dar a aprobat din cap si eu mi-am continuat drumul catre oglinzi.

Nu cred ce par puteam sa am.Urasc ploaia si vremea urata.Se pare ca si parul meu.Aud o usa inchizandu-se.Imi repar parul repede si ies pe usa,sa vad cine este.Poate este el..siii el era.I-as da tot universul din lume si tot timpul meu.Vreau doar sa petrec cat mai mult timp cu el.Avea in maini doua foi si ghiozdanul intr-alta.

"Aici eraai!"zic eu,indreptandu-ma spre el.Tresare si se uita la mine,fara sa realizeze ca a scapat foile pe jos.Alerg si il ajut sa puna foile la loc.Mainile noastre se intalnesc si privirile la fel,dar nimic mai mult de atat nu se intampla.Desi este cu un an mai mare decat mine,nu ma asteptam sa-mi acorde atata atentie.Stam si povestim,despre tot si toate.Timpul trece.Mie nu prea-mi pasa,dar el isi face griji pentru mine,se pare..

"Cat e ceasul?"zic eu

"Pai 14:57.Ce ora ai?"zice el,ingrijorat.

"Meh..chimie.Am vorbit cu profa,ca raman cu tine."

"Cum adica?"

"I-am zis ca trebuie sa discutam 'problemele scolii' "si incep sa rad.Aparent si el radea.Are un zambet divin.Ma topeam acolo langa el.

"Fugi..la ora.Te rog." imi sopteste el.

"Nu e ca si cum si ora trecuta as fi intarziat,dar nu a fost vina mea."

"Pai vezi?Te rog..fugi la ora.Ne auzim noi doi.Stai fara griji."continua el sa sopteasca.

Eu fug spre clasa,dar el a ramas neclintit.S-a uitat la mine pana sa intru in clasa.Inainte sa intru,mi-am intors privirea spre el si i-am zambit.Gestul a fost reciproc.Oare sar scantei atunci cand suntem impreuna?Aceasta este intrebarea care ma macina.Intru in clasa,dar vocea lui inca se plimba prin mintea mea.Gisele imi arunca o privire si asteapta sa ma asez,nerabdatoare fiind.

"Ce ati facut voi atat timp,nebunilor?"zice ea cu un zambet pana la urechi.

"Am discutat,dar momentul a fost divin.Ceva magic.Parca toata lumea era a noastra si tot timpul al nostru.Apaaareeeeeeent,eu as mai fi stat,dar el si-a facut griji si de aceea am venit in clasa."

Aveam un zambet tampit pe fata si asa a fost pana am ajuns acasa.El imi face ziua mai buna.El este minunea mea.

                                                             "You're undiscovered
                                                             I wanna see the rest of you
                                                             You're undiscovered
                                                             And I can't get next to you
                                                             I can't get next next to you"

Versurile astea strabat gandurile mele si parca asa este,parca asta este ce-mi doresc.Cam asa este.Nu pot ajunge langa el,inca!

Zambesc intruna,dar atunci cand deschid usa,zambetul se sterge de pe fata.Parintii mei se cearta iar.Ce e mai genial de atat?Urasc asta.Plansetele si urletele sunt la ordinea zilei in casa.Imi las geanta si ma duc in camera mea.Nu vreau sa ma bag.Nu vreau sa ma MAI bag.Imi pasa de ei,dar si pe mine ma afecteaza,dar ei nu observa asta.Asta ma intristeaza.Am nevoie de minunea mea.Drogul meu.Adorm cu el in minte.Cu vocea si imaginea lui in minte.

                                                                              ~~~~~

MULTUMIRI:*Colegei mele de banca,pentru ca mi-a dat ideea sa scriu aceasta poveste si pentru ca mi-a fost alaturi si a venit intotdeauna cu idei.

                     *Prietenilor mei,cei mai buni..pentru ca m-au sprijinit si pentru ca ma iubesc.

                                                               SPER SA VA PLACA,TUTUROR!

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jun 29, 2015 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Not so normal.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum