Black

Capitolul 1

       El se trezește.Cand deschide ochii isi da seama de un lucru si anume de faptul că trebuie să îl găsească,indiferent cine sau ce este.Camera in care se afla e una ruptă din soare:toata plină de flăcări.Totul continuă să ardă chiar dacă nu era nimic in camera care să întrețină focul.Totusi,focul asta are ceva aparte,e destul de diferit deoarece nu il arde,de parca ar fi o iluzie.Se uita prin camera si observa un singur lucru,o usa acoperită de o grindă căzută.Se duce la ea si o ridică cu ultimele puteri.

Acei doi pași pana la usa îl epuizează.Cade,încearcă să se ridice și iar cade.Fumul care se afla in general in partea superioară a camerei,acum se află in partea inferioară a camerei si il trage in jos.Chiar se incolacește in jurul sau si ii face trupul mult mai greu.El încearcă in continuare pentru ca stie un lucru:ca ori se ridica acum ori nu se va putea ridica niciodată.Isi adună forțele pentru o ultima încercare:își pune toată puterea in mana dreaptă și o înfinge in pământ.Apoi împinge.Cu ultimul gram de putere reușește. Pune mana pe clanta si se arunca cu toata forța în ușă.

Usa se deschide,o lumina alba izbitoare îl lovește in față,înlocuind lumina focului din camera anterioară.Camera aceasta nu emană nimic din camera cu foc,aerul fiind mult mai liber, neatacandu-l.Dar in momentul respectiv ii vede:

-Este cineva in viață?intreaba el neasteptand un raspuns.

Camera in care se afla ar fi un albă,simplă daca nu ar fi plină de sânge Și cadavre.Sapte trupuri se intindeau in fața lui,toate lipsite de viață și pline de sânge.Totusi nu erau niste trupuri normale,toate era trupuri masive,care erau îmbrăcate în armuri strălucitoare.Fiecare trup avea inca un lucru comun,toate aveau in ele niste găuri masive care parca erau probabil făcute de o spadă magnifică,de o mărime inimaginabilă.In ochii cadavrelor se citea un singur lucru si anume teama.Teama lor era una asa de profundă ca si cum au văzut ceva ce nu trebuia sa existe in lumea asta.

Dupa felul în care erau atinse trupurile de spada respectiva denotă faptul că au murit în chinuri.Pe unul dintre ei chiar l-a lăsat să se înece in propriul sânge tăindu-i gâtul.Ma uit lângă trupuri și observ la fiecare cate o armă diferită:pumnale,sabie,spadă,arc,suliță,unul avea o sabie cu un scut,dacă bucată aia de metal care a rămas se mai putea numi scut,iar ultimul dintre ei avea o halebarda.El se apleacă asupra trupului celui cu spadă și îi ridică arma.Spada era încă strânsă de mâinile cadavrului.El trage de spada din mâinile trupului.Stransoarea era asa de puternică incat probabil in ultima sa luptă,soldatul a ținut spada in mana cu o hotărâre de fier.

-Black!!se aude o voce feminină.

În acel moment el se întoarce spre locul din care venea vocea.In fata lui se afla acum o tânără ruptă parca din vise.Parul ei,deși acoperit de cenușă,strălucea datorită auriului.Culoarea era asa de frumoasa incat capta atenția oricui,poate chiar era mai valoroasă decât aurul însăși.Pe cat de auriu era părul ei,pe atât de plin de întuneric erau ochii ei.Negrul acela parca era rupt din cea mai întunecată noapte si adus în ochii ei.Totusi,în ciuda culorii, ei parcă emanau o lumină asa de puternică.

Si ea alerga către el,el nemiscandu-se. Nu se misca pentru ca simtea ca fata aceea nu reprezenta niciun pericol. Cand ajunge suficient de aproape, ea sare către el și îl cuprinde in brațe. Corpul ei atat de frumos,pielea fină și chipul astral erau toate acoperite de cenușă. Tremura din toate încheieturile cand trupurile lor se ating. Dar in momentul în care cele două trupuri devin unul si altul,ea se oprește din tremurat. Ea se simțea în siguranță lângă el. Stia ca el o sa o protejeze indiferent de orice. Pentru ca il cunoștea și iubea. Se departeaza de el si ii spune:

_-Te-am așteptat în tot acest timp,cand au aparut ei,nu credeam ca o sa mai vii,dar te vad aici in carne si oase. Toata lumea a crezut că ai murit,dar eu nu. În fiecare seară te asteptam in locul nostru. Pana cand au venit ei,doar asa am scăpat de ei, am avut noroc ca nu eram in sat cand au venit si i-au luat pe toți.
| După câteva clipe de tăcere el o intreaba:

-Care ei? Cine sunt? Unde sunt?

-Tu chiar nu mai tii minte nimic,nu? M-ai avertizat că s-ar putea întâmpla asta în cazul în care totul merge prost. În primul rând tu esti Black,un om care a devenit bun din nou.Tu esti singura speranță a acestui regat. Mi-ai spus sa iti transmit că trebuie să îi găsești pe ei,cei doi care te vor ajuta sa eliberezi sclavii ascunși.

Apoi ea se lipește de trupul rece al lui, în ciuda faptului că focul ii înconjura, trupul lui o proteja de orice pericol.Si el ii vede.Cei zece bărbați, toți înarmați cu săbii și arcuri. Doi dintre ei carau in spate trupuri de femei. Toți cei zece bărbați își îndreaptă privirile către ei doi. Grupul celor zece bărbați era organizat în trei rânduri de cate trei oameni si unul singur se afla in fata celorlalți. El se întoarce către ceilalți si le șoptește ceva. Ei incep sa zâmbească și își scot săbiile din teci. Cei care aveau in spate trupurile de femei se opresc,uitându-se în continuare la cei doi. Restul se aliniază intr-o linie si pornesc către cei doi.

-Fugi!!ii strigă Black fetei.

Ochii ei sunt plini de uimire si de tristețe. Se uită către el apoi își întoarce privirea și ii observa si ea. Atunci își da seama ce trebuie să facă. Ii da drumul lui și începe să fugă în partea opusă. Bărbații incep sa râdă. Cand erau suficient de aproape, Black îl poate auzi pe cel care umbla singur spunând:

-Nu veți scăpa niciunul. O să veniți cu noi,indiferent daca sunteți morți sau vii.Poate pe fată o sa o lăsăm in viață,cine știe?spune aruncând un zâmbet hain.

-Și dacă tu crezi ca va voi lăsa să vă apropiați la macar câțiva metri de ea,va înșelați amarnic. Nu o sa faceți nici măcar un pas in spatele meu. -Ești un prost dacă tu crezi că o să poți să ne omori sau sa scapi cu viață.Mai bine fugi si ne lași să ne distrăm cu femeia aia.

Deși o cunoscuse doar cu câteva minute in urmă,simțea că putea sa aibă incredere in ea și nu putea să o lase singură.

-Pe naiba!Nu mai faceți niciun pas.

-Atunci ai ales moartea.Săriți pe el băieți.

Și atunci către el pornesc trei din cei zece. Distanța de treizeci de metri se micșorează pe măsură ce cei trei aleargă. Toti trei alergau sălbatic către el,dorind să îl omoare exact cum niste animale înfometate își atacă prada in mijlocul unui câmp.Nu aveau nicio tactică,nici macar nu părea că încercau să facă altceva.Nu,erau doar animale gata sa ucidă si se îndreptau spre moartea lor. La mai puțin de cincisprezece metru distanță,el își scoate spada împrumutată de la acel cavaler.Il privește pe primul in ochi si face un pas in față.Dupa cateva secunde, primul atacator cade,în spatele sau rămânând altii doi care să îi ia locul in tentativa de a ataca. Ceilalti doi se opresc brusc si se uita spre tovarășul lor cazut. Imediat,amandoi se îndreaptă simultan spre el. El nu așteaptă o invitație si isi învârte spada. Unul dintre ei care secerat fara cap,iar uimirea se citește pe fata camaradului sau in momentul in care el isi infinge spada in trupul său si o scoate. În câteva secunde toti cei trei atacatori erau morți. Un zâmbet se citește pe fața lui Black.

-Vă ofer șansa de a pleca fara sa va omor pe toți,le spune celorlalți rămași în viață,

Cel care încă rămăsese singur si care probabil era liderul lor spune:

-Dacă tu crezi că prin omorârea a trei idioți nefolositori ne poti învinge pe toți te înșeli amarnic. Abia acum începe distracția, dar doar pentru noi. Si acum,inainte de toate, care vor fi ultimele tale cuvinte?

-Pe cine omor primul? intreabă Black si chipul i se face serios.