Regatul Umbrelor

Capitolul 1

Cum intru in Perla Rosie, un miros ințepator de alcool imi ințeapa narile. Mai auzisem povești despre acest loc dar nu se potriveste deloc cu descrierile. Este mult mai...mai linistit. Îmi invârt privirea prin tot localul. Descopar o masa de poker unde se jucau cativa barbați iar ca, companie aveau fiecare câte o domnița. Toate erau imbrăcate elegant, cu machiaje stridente și cu parul lasat desprins pe spate lăsând la vedere o mare parte din decolteul lor uimitor. Un fior puternic care imi strabate șirea spinării imi ingheață gandurile. Cand mă intorc catre ușa localului raman instant impietrită. Vikter, gardianul meu bătran era la brat cu o.....amm...o domnița, cred. Ma intorc cu spatele la el instant si merg intr-un colt mai retras.

-Te pot ajuta cu ceva? se aude o voce firava din stanga mea.

-Nu stiu..incerc sa ma ascund de cineva dar nu stiu unde, ii soptesc cu glasul tremurandu-mi.

-Ai putea sa mergi in una dintre camerele de sus. Stiu ca a doua pe dreapta este libera.

II multumesc din priviri si cand dau sa urc scarile imi scapa privirea in directia lui vikter o secunda, insa de ajuns sa ma faca sa regret acea secunda. Vikter o tinea pe acea femeie peste el exporand fiecare parte din ea cu degetele lui. Urc scarile instant, greața amenintand sa imi inunde gatul. Intru in camera si ma proptesc de usa.

-Credeam ca nu o sa mai ajungi in seara asta. Se aude o voce ragusita care imi face sangele sa inghete instant in vene. Cand ma uit la barbatul care se apropia de mine usor mai ca imi cade masca de pe fata. Era chiar gardianul chipes din celalt tinut. Hawke. Mai venea uneori la castel cu ceilalti gardieni sa se antreneze insa, cum aparea el toate domnitele incepeau sa susoteasca si sa se aranjeze. Inclusiv eu pot recunoaste ca m-am uitat de cateva ori dupa el... Oh zeilor ce tot zic. O miscare brusca a bratului sau imi intrerupe sirul interminabil de ganduri. Ma lipeste instant de el si incepe sa ma sarute cu pofta. Eu aproape ca nu misc nici macar un muschi cand buzele noastre fac contact datorita socului. Hawke oare chiar ma saruta? E imposibi...ah..aproape uitasem, aveam pe mine hainele unei domnite de la castel ca sa nu ma recunoasca cineva. Aceste se desprinde din sarut si se uita la mine intens. Imi zambeste doar pe jumatate si ma trage pe patul dezordonat. Se arunca peste mine facandu-ma sa raman fara aer cateva secunde. Isi plimba mana pe piciorul meu foarte aproape de pumnalul care era legat de interiorul coapsei mele. II imping mana usor insa el cu o miscare mai rapida ia pumnalul si il infige in pat inainte ca macar sa pot sa clipesc.

-Dragut pumnal, se uita la el intens, cine i-a dat unei domnite asa firave ca tine un pumnal? isi plimba mana pe masca mea. Nu scot nici macar un sunet in timp ce pielea lui fina imi dezmiarda pielea prin atingerile tandre.

-Cum te cheama? imi analizeaza cicatricea care se vedea putin din cauza ca masca si gluga nu o puteau acoperi pe toata. Cum vede ca refuz sa raspund si la intrebarea asta pare sa se dea batut si sa renunte la incercarea de a conversa cu mine.

-Pot sa iti dau jos gluga? Stau cateva secunde pe ganduri. Pana la urma el si nimeni alt cineva in afara de vikter si Tawny nu imi vazuse fata si nici nu imi auzise vocea. Dau aprobator din cap iar acesta lasa usor gluga moale sa imi cade peste umeri dezvelindu-mi parul roscat si matasos. Se holbeaza la mine pret de cateva secunde facandu-ma sa ma simt foarte inconfortabil.

-Ai un par foarte..moale. Imi atinge cateva suvite de par foarte lent.

-Multumesc, cred? ma uit cu o oarecare nesiguranta in ochii lui ucigatori. Se pregateste sa mai zica ceva insa cineva da navala peste noi in camera.

-Hawk..., ne tintuieste din priviri, amm scuze ca deranjez un moment atat de interesant insa esti chemat afara acum!

-Mai poate sa astepte, acum am treaba. Isi pune mana pe masca mea si eu imi pun imediat mana pe mana lui in semn de avertisment.

-Nu, chiar nu mai poate sa astepte!

La auzul cuvintelor lui, Hawke scoate un marait profund. Se ridica de pe mine cu o miscare foarte rapida.Ma ia usor de mana si se apropie de urechea mea.

-Promite-mi ca ma astepti chiar aici ca sa mai vorbim si sa ne cunoastem mai bine. Imi sopteste usor la ureche. Eu dau din cap afirmativ chiar daca stiam ca imi voi incalca promisiunea. Ofteaza si iese din camera in care ma aflam fara sa se uite in spate. Cum iese, ma ridic din pat si imi pun pumnalul la loc si imediat parasesc Perla Rosie indreptandu-ma in cea mai mare graba la castel. Tot drumul m-am rugat zeilor ca vikter sa nu se fi intors la castel ca sa verifice daca dorm. Cum intru prin intrarea secreta a camerei mele mai ca imi stainima in loc.