Iubitul meu complicat || J. Jk. P1

00:02

Ne răsfățăm.
💟

-Nu crezi ca uiți ceva?

Y/N știa prea bine despre ce vorbea iubitul ei, însă preferă să pretindă că nu știe.

-Să uit ceva? Ce anume?

-Y/N, ce e astăzi?

-E LUNI?! Nu știu...

Jungkook oftează exasperat și decide totuși să-i dea un mic indiciu. Merge în fața ei, o trage mai aproape de el, oferindu-i un zâmbet.

-E ziua îndrăgostiților. Iar eu fiind îndrăgostit nebunește, trebuie să-i amintesc iubitei mele că e cea mai norocoasă fată din lume, nu-i așa?

Spune el , râzând de reacția fetei.

-Hei! Îndrăgostitule! Ar trebui să fii recunoscător că ai lângă tine așa o frumusețe de fată.

Îi atinge fruntea cu un deget, vrând să-i îndepărteze fața de a ei. Brunetul îi prinde mâna și se apropie mai mult decât prima dată, de data asta prinzându-i mai bine talia.

-Cine spune că nu sunt recunoscător?

Cu un sărut scurt îi oprește orice alt comentariu fetei, apoi îi dă drumul, zâmbind satisfăcut.

Amândoi sunt pregătiți să-și ofere câte un cadou. Y/N deschide cutia albastră , de dimensiunea unei cărți, surprinsă totuși să găsească un aparat polaroid, ascuns sub zeci de bomboane de ciocolată. Preferatele ei de altfel.

Ea îi mulțumește cu un sărut scurt, crezând că urmează ca ea să îi ofere băiatului un cadou, însă este din nou surprinsă să vadă că iubitul ei vine cu încă o cutie decorată atent, cu o fundă roșie deasupra.

Îi pune cutia în brațe, așteptându-i reacția. Părea mai fericit decât ea din cine știe ce motiv.

Y/N era nedumerită. Ce îi mai putea oferi băiatul ăsta?

Deschide cutia care dintr-un motiv anume avea găuri într-unul din capete, parcă șocata atunci când vede micul ghem de blană dormind pe un material pufos.

-Jungkook....

Atât reușește ea să spună, luând cățelușul în brațe.

-Îți place? Întreabă el admirând ceea ce vedea. Primește un "Îl ador" drept răspuns. Fata începuse deja a plânge de fericire, ceea ce îl amuză puțin pe băiat.

-Iubito! Ce faci? Plângi?

-Nu.

Negă ea, însă dovedea contrariul. Nu și-a luat ochii de pe micul animăluț nici pentru două secunde.

-Sper totuși să nu îl iubești mai mult decât pe mine.

După aproximativ 20 de minute în care Y/N nu a putut decât să fie lipită de acel câine, hotărăște să îi ofere și ea cadoul pregătit pentru  el.

O cutie destul de mare. Cu mult mai mare decât cea în care pusese el câinele. Spre bucuria lui nu era un alt cățel, era doar

-Banana milk?.... Tu-   ..... Tu chiar mi-ai luat- oh, God. Câte sunt mai exact?

-50. Răspunde ea veselă. Îi zâmbea nevinovată.

-AI LUAT 50 DE-   Ești incredibilă uneori.

E din nou surprins când fata îi spune să n-o subestimeze și să caute mai adânc. El se prinde repede și începe să caute printre micile cutii de lapte, observât ceva de un alb intens.

Îi oferă fetei o privire șocată atunci când realizează ce era de fapt materialul alb.
Se uită din nou ca să se asigure că văzuse bine de prima dată. Da... avea dreptate. Era lenjerie de damă. Ceva chiar provocator.