Six years

Ziua plecării!

-Mia grăbește-te, dacă mai stai mult vom pierde avionul! Vocea mamei răsună precum un ecou in mintea mea. Inca nu pot sa cred că pleacă, mă lasă singura timp de sase ani. In timp ce imi părăsesc vechea casă, in interiorul meu se duce o întreagă luptă. Pentru prima dată in viață mi-e teamă. Mi-e teamă de singurătate. Nu vreau ca părinții mei să plece, ii iubesc prea mult. Si de asemenea nu vreau sa locuiesc cu un baiat. Ma îndrept cu pasi repezi spre ieșire lăsând lacrimile sa curgă precum niște cascade. Familia pentru mine este cel mai important lucru, mulți tineri adolescenti de vârsta mea s-ar putea bucura de faptul că rămân singuri, dar eu nu pot! Pentru mine părinții si prietenii sunt tot ce am mai sfânt si mai frumos.
-Ohh, draga mea! Sti că te iubim si ne pare rău pentru că trebuie să plecam. Dar vă vom vizita. Cuvintele mamei imi ung intr-un mod plăcut sufletul. Vocea aceasta. Această voce blândă, cristalină de care imi va fi atât de dor. Mă îmbrățișează strâns intr-un final eliberandu-ma. Dar eu nu vreau. Nu vreau să mă mai eliberez vreodată din îmbrățișările calde ale mamei.
-Haideți! Trebuie să ajungem la familia Marin. Anunță tata cu blândețe in timp ce se îndreaptă spre noi. Ne îmbrățișează strâns după care imi spune:Ești printesa mea, indiferent de câți kilometri sunt intre noi. Te iubesc si sunt atât de mândru de tine incat nici o mie de cuvinte nu pot transmite acest lucru. Ai crescut! Dar mereu vei fi fetița mea. Mulțumesc tată aceste cuvinte m-au făcut să izbucnesc in lacrimi.
Drumul a fost scurt dar parcă a durat o veșnicie, mi-e greu să accept că pleacă, că nu ii voi mai vedea, că nu va mai avea cine să ma cicălească. Dar știu că mă iubesc, iar aceasta iubire va ține aprinsă scânteia dintre noi. Ajunși intr-un final, imi cobor bagajele. Se pare că voi locui in casa familiei Marin. Nikolas sau Niki precum i se spune se uită la mine cu zâmbetul său arogant in timp ce eu ma chinui cu bagajele. Mereu am stiut ca este genul de băiat care are toate fetele la picioare și nu înțeleg de ce își bate joc de ele. Pentru el nu există cuvântul "iubită" doar cuvântul "aventură", un cuvânt total obișnuit si uzual pentru el. In timp ce imi îmbrătisez părinții pentru ultima oară simt cum o parte din suflet mi se rupe si se ascunde in valiza lor păzindu-i. Niciodată nu m-am simțit mai rău decât acum. Văd mașina îndepărtându-se iar cu fiecare secundă lacrimile mele devin mai mari. Inima mea plânge de dor, deși au trecut doar două minute.
Mă grăbesc spre camera mea încercând să mă liniștesc, dar am nevoie de prieteni. Imi iubesc prietenii și știu ca mereu sunt alături de mine, lafel cum sunt si eu alături de ei. Ne cunoaștem de zece ani si am rămas aceeași gașca energică, plină de viață care isi înfrunta problemele. Vreau să vina Marco! Ii iubesc pe toți, dar Marco este cel mai bun prieten dintre ei. Mereu am fost ca și niște frați, el este singurul cu care pot vorbi absolut orice. Acum ca cea mai bună prietenă din lume m-a parasit, mama mea m-a părăsit iar acesta este un lucru greu de acceptat. Mă grăbesc să imi gasesc telefonul in timp ce in camera mea intră Nikolas precum o furtună. Nu pot minți, este atrăgător, dar pentru mine nu este niciodată îndeajuns doar fizicul unui băiat, desi are niște ochi verzi care te captivează, superioritatea cu care tratează anumite persoane este un lucru care imi displace, lafel si aroganța.
-Ok păpușă se pare că am rămas doar noi doi...spune acesta cu un aer de nedescris, tonul lui este precum al unui rege abea încoronat
-In primul rând, există o chestie care se cheamă ușa si o altă chestie care se cheamă ciocănit, in al doilea rând nu ai dreptul si nici statulu de a-mi spune "păpușă" sau in orice alt fel. Pentru tine sunt doar Mia atât... spun hotărâtă cuvintele in timp ce pot citii furia din ochii lui. Acesta se îndreaptă spre mine iar eu fără să imi dau seama că ma îndepărtăm cu pași lenți in spate, mă lovesc ușor de peretele rece din spatele meu, mâinile lui Nikolas fiind acum in jurul taliei mele.
-Ca să vezi ce tupeu pe tine păpușă. Am venit aici să stabilim niște reguli. Unu, pot să îți spun cum vreau eu. Doi, nu te bagi in treburile mele si nu vorbești cu niciuna dintre fetele pe care le aduc. Trei, eu sunt șeful, iar orice ai de gând să faci in casa asta faci doar cu acordul meu. Înțeles păpușă?
-Atât timp cât nici tu nu te bagi in treburile mele eu sunt fericita. Spun cu hotărâre, in timp ce mână lui coboară din ce in ce mai jos. A și încă un lucru...Nu.Mă.Atinge... spun clar si raspicat in timp ce il împing continuând să-mi caut telefonul. Acesta ramane șocat de tupeul de care am dat dovadă, dar așa sunt eu, nu-mi place să mi se spună ce să fac. Apropo, ii spun eu...voi chema un prieten la mine, sper că nu te va deranja... știu că nu trebuie sa iți dau raportul dar am vrut sa ști...
-Greșit păpușă, imi vei da raportul, și deși nu prea sunt de acord cu prietenul ăsta al tău ceva imi spune ca nu mă pot împotrivi
-Nu, nu poți! Acum te rog sa ieși din camera mea ca să pot să mă schimb.
-Nu m-aş supăra să te ajut!
-Dar m-aş supara eu! Acum afară.
-Este pentru ultim dată când imi dai ordine. Clar păpușă? Si cu asta a ieșit trântind ușa. Ohh, ce îngâmfat. Nu pot sa cred că trebuie să il suport șase ani. Gândind din nou aceste cuvinte lacrimile nu se satură să apară in timp ce il apelez exasperată pe Marco.
"-Alo? Mia ești bine? De ce plângi
-Poți să vi la mine, adica acasă la Nikolas
-Ahh, părinții tăi au plecat asa-i? Vin acum draga mea."
Mereu ma înțelege, de asta il iubes atât de mult, deși nu avem o relație de iubit-iubita. Mulți ar crede ca suntem împreună dar nu e așa. Țin la el ca si la un frate. In toată această luptă cu gândurile mele aud soneria si ma grăbesc să deschid ușa. Marco apare zâmbind, iar eu nu ma opresc din a-i sări in brațe. Momentul ne este întrerupt de o tuse falsă venită chiar din partea lui Nikolas care il omoară pe Marco din priviri. Ce l-o fi apucat?
-Intra Marco, el este Nikolas...
-Bună, salută Marco cu un zâmbet pe fața in timp ce Nikolas ii intoarce spatele nepoliticos
-Ignoră-l! Hai sus! Așa am ocazia să îți prezint camera mea. Ne îndreptăm spre camera mea in timp ce Nikolas iese din camera lui, care este vis-a-vis de a mea, si ne privește suspicios.
O dată intrați in cameră si scăpați de privirile ucigătoare ale lui Nikolas ne așezăm pe pat in timp ce Marco pune cea mai haotică si energica melodie. De asta îl iubesc, mereu mă face sa râd si imi transmite o euforie aparte chiar si in cele mai triste momente. Il iubesc pentru asta! Incepem să sărim pe pat pe ritmurile melodiei haotice in timp ce Marco pornește boxele din ce in ce mai tare. Noroc că nu avem vecini prea aproape. Intre timp melodiile se schimbă urmând altele din ce in ce mai energice. Dansez si sar pe ritmurile melodiilor când fața mea face cunoștință cu o pernă. O nu, nu cred că a făcut asta. Atmosfera se incinge iar dansul nostru devine o adevărată bătaie cu perne. Nu trec nici cinci minute că amandoi suntem cufundați intr-un nor de pene care zboară euforice dintr-un colț in altul. Când obosim ne hotărâm sa încetăm bătaia, dar eu și picioarele mele stângi ne împiedică și cad in pat peste Marco. Sunt pierduta in oceanele lui atât de albastre când observ intrând pe ușa un Nikolas extrem de nervos. Nici nu își găsea alt moment. Asta e ca și momentul acela când te uiți la o comedie cu 120 de minute de umor si 5 minute de sex, iar ca din întâmplare mama ta intra exact in alea 5 minute. Ce mai comparație... Nikolas ne inchide muzica după ce găsește greu boxele ținând cont de miile de pene care se luau la intrecere prin cameră.
-Ce dracu' faceți aici? Nu l-am văzut niciodată atât de furios, oficial mi-e frică de el. Dar de ce se poartă așa?
-Ne distram și noi puțin... spun cu un zambet atât de tâmp încât și eu m-aş bate
-Oh haide! Te supăra puțină muzică? Spune Marco zâmbind, spre deosebire de mine el are un zâmbet amuzat si sincer...
-Tu poți sa pleci, eu am ceva de vorbit cu ea! Spuse Niko atât de supărat încât am impresia că ies lasere din ochii lui
-Marco e ok.... ne vedem deseară la alergat ok? Am spus eu cu un ton cât se poate de calm.
Marco părăsește camera lăsându-ma cu înfumuratul acesta lipsit de respect.
-Ok poți să imi explici de ce te-ai purtat așa cu el? Spun enervata deja de situație
-Tu poți să imi spui de ce era peste tine? Sau de ce arată camera asta așa? Uhh, deja uitasem de penele împrăștiate peste tot.
-Am căzut accidental peste el când ne bateam cu perne, dar eu nu trebuie să îți dau explicații. Ups, proastă mișcare pentru că acum l-am enervat si mai rău...
-Ascultă păpușă! Tu o să-mi spui tot ce faci...Clar?
-Si dacă nu vreau?
-Suporți consecințele... Crede-ma nu ști de ce sunt in stare...
-Poți te rog să ieși, trebuie sa ma pregătesc...
-Tu nu pleci nicăieri....
-Ba da, plec la alergat....cu Marco...Tu nu imi interzici nimic!
-Am zis ca nu pleci nicaieri....nu trec două secunde să procesez informația că sunt aruncată in pat cu un Nikolas extrem de furios peste mine...
-Da-mi drumul!....incerc să mă zbat dar buzele lui mușcă fiecare părticică din gatul meu cu brutalitate, mai apoi îndreptându-se spre abdomen....in incercarea de al înlătură eșuez și incep să mă zbat câteva lacrimi făcându-si apariția
-Pot și mai rău păpușă, poți să pleci dar de fiecare dată imi vei spune. Clar?
-Da. Eșuez și ii dau un răspuns afirmativ, obosită de la toate cele întâmplate, nu mai pot să mă contrazic cu el. După ce pleacă din camera mea mă grăbesc să mă îmbrac. Din moment ce merg la alergat imi aleg niște pantaloni scurti si un maieu mulat, evident nu plec nicăieri fără telefon și căștile mele. Mă grăbesc să mă indrept spre ușa cand încheietura mea este prinsa si strânsă puternic. Nikolas ma intoarce cu fața spre el mai apoi lipindu-mă de ușa
-Hmm, atât de sexi! Spune el cu un rânjet idiot pe față in timp ce ii puteam simți respirația pe față
-Da-mi drumul! Spun cu tupeu. Dar acest lucru il face nervos și se apropie prea mult de mine. Nu-mi place de el atât de aproape. Neştiind ce să fac acționez intr-o fracțiune de secundă, genunchiul meu face cunoștință intr-un mod dureros cu moștenitorii lui. Auci, cred că a durut. Se dă un pas in spate timp in care deschid ușa și fug cât pot de repede. Mulțumesc lui Dumnezeu ca umblu la alergat.