Iubitul meu complicat || J. Jk. P1

00:03

Îmi faci inima să tresară
Sentimentul ăsta mă sperie.
Îmi provoci stări necunoscute și ciudate,
dar nici nu vreau să scap de ele.

Oare ai putea tu,
Jeon Jungkook,
Să-mi eliberezi odată inima din închisoarea numită "iubire"?

"Iubito.. sunt numai al tău." Mi-ai spus.

"Nu face asta.. Am nevoie de tine, Jungkook!"

Nici măcar zâmbetul tău forțat nu mă liniștește. Nu pot înțelege de ce alegi să mă distrugi atât de aspru.
Chiar vei face asta? Mă părăsești atât de curând?

Toate aceste gânduri îmi fac lacrimile să iasă la iveală.

Simt privirea intensă a prietenului tău. Simt cum mă judecă în tăcere.
Taehyung, ce ai de gând să faci acum?

"Oh, haide Y/N... nu mai dramatiza atât. Nu pleacă în război. Promit că am grijă de iubițelul tău prețios."

"Tu să taci verzișor! Tu măcar ai norocul să mergi cu el. Eu rămân aici cu potaia ta și ne plângem de milă."  Spun eu revoltată.

"Mai spune tu ceva rău de Yeontan și îți jur că îți transform prințișorul în conservă."

"N-ai îndrăzni!"

"Provoacă-mă numai!"
Mă atacă el într-un final, făcând referire la Jungkook, care alege să intervină.

"Yah! Nu mă implicați în cearta voastră de extratereștri pastilați."

Eu și Taehyung ne holbăm două secunde la el, apoi pufnim în râs. Era tipic pentru el să ne oprească fiecare ceartă.

După ce ne calmăm cu toții, mă apropii mai mult de Kookie pentru a-l strânge în brațe cât de tare puteam.

"O să-mi fie dor de tine."

"O să mă întorc. Îți promit."
Mă sărută scurt și se pregătește să plece.

Îi ofer o îmbrățișare lui Taehyung și îi șoptesc un "ai grijă de el", primind ca răspuns un "ai grijă de Yeontan". Râdem amândoi, apoi îi salut pentru ultima dată înainte să plece.

Inainte ca băieții să se îndepărteze prea mult, aud cum cineva mă strigă.

"Y/N!"

Mă uit spre sursa zgomotului.

"TE IUBESC!"

Îmi face din nou cu mâna și trece de ușă mai mult împins de Taehyung pentru a nu pierde zborul.

Întoarce-te cu bine, iubire.

*