Dragă cititor, lasă-ți papucii la intrare, plini de noroi dogmatic și am să-ți pun geaca stilată de pietricele în cui, ca să nu le mai cari în spate, riscând o scolioză stereotipică. Te invit într-o dezlănțuire aritmică a sentimentului naiv și neghidată de standarde mult prea mature. Pășește netemător în habitaclul acesta plin de îndrăgosteli ghidușe și dă-ți șansa să te scufunzi în abisuri necunoscute, cum am făcut-o și eu, purtată de valuri spumegate și șmecherii deocheate. Descotorosește-te de confortabilul prealabil și aranjează-ți ochelarii roz cât să-ți mențină fantezia coloră. Nu vrem să ne abatem prea mult de la realitate, dar ne permitem să călcăm strâmb uneori, așa dansăm, caraghios nu ? Ne îndrăgostim neașteptat și colecționăm amintiri nemuritoare cu simple efemerități. Ne pierdem în senzațiile tari și ne aventurăm pe muzici asurzitoare înăbușite-n alcool, câteodată, căci ai noștri prind mahmureala rapid. Întâlnim personaje să ne pârjolească inima, apoi căutăm eroi din ciocolată și pribegim buimatici prin mreje de văpaie. Ne mai amorezăm și noi aievea, ne înecăm în whisky amărui și în dulceața sărutărilor pe furiș. Așa escaladăm cotidianul și ne aventurăm spre piscuri necunoscute. Dăm fifty-fifty la iubiri și planăm neînfricați, ah tinerețea asta. Firescul exacerbează și ne pricopsim în tot felul de încercări relaționare capcană pentru țâra de cașcaval arătoasă. Ne dăm ironici rău dar ne luăm țeapă frivoli, împărțim aceleași regrete dragă, deci complexele pot fi alungate lejer. Societatea peiorativă ne conduce spre norme exagerat de false și știu că și tu ți-ai dori să te saluți cu toți ai tăi pe stradă fără să săgetați priviri tăioase. Spune-mi tu fată cu fundă rozovioară și tu băiat cu floare-n pălărie, unde ne-am pierdut? Unde am rătăcit fundița și floarea-albastră? Când am rămas deposedați de demnitate și mândrie? Cum a reușit secolul 21 să ne fure nemilos perspectiva indubitabilă?
