iubire sau obsesie

Prolog

Cerul se întunecă ușor și eu stau comod pe scaunul din tren cu inima franta gândindu-mă dacă a fost vina mea, dacă îl iubesc sau doar e o obsesie ce nu îmi da pace. Închid ochii și îl vad, ii vad surâsul, ochii de un căprui intens ce păreau asa de inocenți dar care s-au dovedit plini de venin. Dacă era dragostea o alegere,ma aruncam cu capul înainte și ma indragosteam de el, atât de absorbita de el eram încât nimic nu mai conta, conta doar ca el sa fie fericit dar când eram cu el si eu eram fericita. Plecarea lui m-a făcut o ruină și totuși încă ma gândesc la el deoarece au rămas cu o grămadă de întrebări pe lângă acel adio luat prin mesaje și care nu isi vor găsi răspunsul niciodată...
-Hei, pamantul către Horikita, cum este pe luna?
-Hm..?
Ma uit pierduta la prietenul meu care râdea cu o pofta teribila de mine,zambesc și nu spun nimic, ma uit la ochii lui albastri ca cerul și zâmbeam mai tare doar ca să nu mă ia plânsul.
- Ce s a întâmplat? Am făcut ceva? Spun eu confuza
- Nu doar ca erai pe luna ca de obicei, îți cam place acolo, o spune printre râsete
-Nu eram pe luna, spun în șoaptă și o lacrima îmi cade, eram din nou în lumea lui unde sunt captiva de atâta timp, îmi dreg vocea și îmi șterg repede ochii, ma uit zâmbind la el și el strâmbă din nas, ma apuca de după gat și îmi scufunda fruntea în pieptul lui.
-O să-l uiți, o sa vezi și atunci când o să-l uiți vei fii cea mai fericita...
Prea obosita ca să-l mai aud, cad în lumea viselor și-l las pe băiatul blond sa își continue discursul motivațional care nu se va adeveri prea curând..