Caută în asfințit

Începutul

//Necorectat//

De obicei, toate au un început, dar prologul acestei povești este chiar finalul unei prietenii.

*

Acum câteva minute

Tunete și fulgere răscoleau orașul.

O vijelie aștepta să înceapă. Ce aștepta? Aștepta ca tunetele să se reflecte în mintea fetei, ca fulgere să îi lumineze amintirile? Aștepta ca oamenii înfricoșați să fugă spre siguranța casei lor? Necuvântătoarele știau răspunsul. Era o taină peintre ele, o taină pe care oamenii nu o aveau. În schimb, toată lumea știa că așteptarea urma să se termine curând.

La o masă dintr-un bar se aflau 3 oameni într-o tihnă deplină.

Prima tăcere era a unui baiat cu parul negru și ochii albaștri, doritori. Tăcerea lui era o tăcere de așteptare. Aștepta răspunsuri, scuze, aștepta momentul potrivit ca să ofere iertare fetei dinaintea lui.

A doua tăcere era a altui băiat cu părul și ochii de culoarea ciocolatei. El îi adusese în acel loc după multă vreme. Tăcerea lui era una de încordare, se simțea responsabil să remedieze orice conflic începea.

A treia tăcere era a fetei. Nu știa ce să zică. Avusese de ales și a ales greșit, trebuia să suporte consecințele și nu vedea sens într-o împacare cu băiatul din fața ei. Știa că el o va ierta, dacă va spune acele 3 cuvinte, dar un nod nu o lăsa să vorbească în timp ce un gust amar îi umplu papilele.

Ușa barului se trânti de perete rupând tăcerea dintre cei trei. Fata profită de ocazie și sorbi o gură din ceaiul pe care îl comandase în timp ce un barbat de aproximativ 20 de ani își făcut apariția pe ușă.

- Aici! Țipă băiatul cu parul negru în timp ce făcut cu mână. Bărbatul se așeză la masă, aruncându-și geaca pe fotoliu.

- Eva. Se prezentă fata.

- Andi, mă bucur în final să te cunosc!

Și așa începuse discuția dintre doi străini cu câțiva oameni în comun. Pe măsură ce discuția lor înainta fata se afuna din ce în ce mai mult în amintiri.

Înainte de a lăsa povestea să curgă, cred că acesta este momentul în care vă prezint prietenii pe care Eva i-a pierdut (o parte din ei)

O să îmi folosesc puterea de narator pentru a sări peste prezentări și un an de amintiri slab organizate, amintiri care oricum o să revină pentru că fata asta adoră să își reamintească greșelile pe care le-a făcut, motiv pentru care firul narativ s-ar putea să se încurce, dar sunt aici pentru al face cât mai clar.

Kristian, un baiat înalt și blajin făcea parte din comunitatea LGBT și Eva era mândră să aibă un prieten gay, o făcea să mă simt în siguranță și aveau aceleași probleme cu băieții, lucru care i-a apropiat.

Cunoștea multe subiecte care o fascinau, precum: psihologia, astronomia și fizica cuantică. Era carismatic, dar nu prin frumusețe, nu îl puteai numi frumos nici dacă priveai cruciș, și cu siguranță nu avea cine știe ce maniere, dar cu era carismatic într-un fel ciudat. Paltonul său negru era o piesă de rezistență nelipsită din garderoba sa.