A doua zi
Heeseung:buna!
Eu:buna oppa!
Cn:bine, eu plec Maria. Pa, o zi minunată în continuare.
Eu:pa, crisss!
Heeseung:cine era băiatul ăla?
Eu:verișorul meu cu care am crescut împreuna. Părinți lui m-au adăpostit atunci când părinți mei mai alungat de acasă.
Heeseung:adică?! Părinți tăi te-au alungat?
Eu:e o istorie lungă. Îți voi povesti altă dată.
Heeseung:bine... dacă îți e greu să spui, nu spune.
Eu:păi, mergem?
Heeseung:a! Da! Haide.
Eu:păi unde plecăm?
Heeseung: vei vedea...
Am mers jumate de ora și atingem într-o clădire.
Eu:unde suntem?
Heeseung:vei vedea. Intră
X:heii! Bună Maria!
Eu: Bang Sihyuk? *mă uit la el confuză*
Sk:da, eu sunt. Eu sunt aici pentu un lucru. Eu caut fete din alte tați pentu a le face idoli, și... tu poți fi una din ele. Pentu asta îmi trebuie să cânți sau să danezi.
Eu:sunteți siguri? Poate nu sunt aceia pe care o căutați.
Heeseung:Maria, eu deja ți-am auzit vocea, și ea este minunată. Nu te rușina.
Eu:off... bine.
Next, după ce am cântat și dansat:
Sk:ai o voce super, dar și dansezi fa fel. Poți să ne dai contactele tale?
Eu:sigur!
Heeseung/eu:la revedere domnul Sihyuk
Sk:da băieți, la revedere. Sa fiți atenți.
Heeseung:bine!
Eu:păi unde mergem mai departe?
Heeseung:în parcul de distracții!! Acolo băieți deja trebuie sa ne aștepte
Eu:păi... ce stăm? Mai repede în parcul de distracții!!
Heeseung:stai cu mine! Nu alerga așa repede!! Mariaaaa!!!
Eu:ce?!
Heeseung:așteaptă-mă
După o ora și jumate, în sfârșit ajungem în parcul ăla.
Sh:ce așa de greu ați ajuns? Sau ați stat la semafor mult timp?
Sunoo: Sunghoon hyung, mulțumește că au venit.
Jw:păi... azi ne vom distra sau nu? Dacă da nu mai trageți pisica de coadă, haideți!
Ne-am distra azi la maximul, aș vrea încă o dată să petrec această zi.
Niki:Heeseung hyung! Pot eu de data asta să o conduc pe Nuna acasă?
Heeseung:nu!
Niki:de ceee?!
Heeseung:nu te plânge în fața noastră. Altă dată o vei conduce, seara acesta nu.
Eu:de ce ești așa dur cu el? El e pur și simplu un copil.
Heeseung:mhh... și acest copil e foarte tare rău.
Niki:eu nu sunt rău. Să ști asta hyung
Heeseung:da, da, nu ești rău
Pov Heeseung
Niki:Heeseung hyung! Pot eu de data asta să o conduc pe Nuna acasă?
{În gând:off... Niki! De ce mereu îți bagi nasul unde nu trebuie?}
Eu:nu!
Niki:de ceee?!
{În gând:deoarece vreau să aflu ce trecut are Maria.}
Eu:nu te plânge în fața noastră. Altă dată o vei conduce, seara acesta nu.
Maria:de ce ești așa dur cu el? El e pur și simplu un copil.
{În gând:sper că nu te-ai supărat că am procedat așa.}
Eu:mhh... și acest copil e foarte tare rău.
Niki:eu nu sunt rău. Să ști asta hyung
Eu:da, da, nu ești rău. Acum bye, bye băieți!
Maria:pa!!
Băieți:pa! Fiți atenți!
Mergem liniștit. Nici eu nici Maria nu scosesem nici un sunet de când ne-am luat rămas bun de la băieți. Când deodată iau decizia să sparg gheața și să încep eu să vorbesc.
Eu:păi... nu îmi vreai să spui ce să întâmplat între tine și părinți?
Maria:Amm... păi... eu aveam o bunică de pe linia mamei, ia era uncia de care am dat când era încă in viață, ceilalți bunicei deja nu mai erau. Până părinți căutau cum să devină bogați repede și fără să dea din mâni, bunica mea era mereu cu mine, îmi atrăgea multă atenți, ma iubea cu adevărat, ceia ce nu pot zice de părinți mei. Când am împlinit 9 ani, chiar de ziua mea... bunica mea... a murit. Ultima ce mea zis înainte de a muri era ,,Draga mea, eu te iubesc. Să știi asta. Iar tu învățate să fi puternică, să nu plângi de diferite nebuni. Ce nu ți-ar zice părinți tăi, ce nu ți-ar face ei, trebuie să fii puternică, Draga mea Măryy. Eu voi fi mereu în inima ta, iar tu în al mea" . Cum după cuvintele acestea ia... a... murit. Peste un an, avocatul a nea anunțat că bunica mea mea lăsat toate bogățiile ei mie. Noi nici nu știam că bunica era așa bogată. Pe părinți, asta iau scos din sărite. Eu nu eram de-acordă ca ei să poată folosi bani mei. De aceia ei m-au alungat, și de fiecare dată vreau să mă omoare și să-mi fure bani. Părinți verișorului meu mi-au adăpostit. De atunci nu am auzit nimic de părinți mei, doar de ziua mea de la ei primesc câte 500 sau 100 de lei, pe care eu nu le folosesc, dar le păstrez în bancă.
Eu:scuze că ți-am amintit de tot asta.
Maria:aceste amintiri sunt cu mult mai bune decât cele unde părinți ma băteau, și multe alte îmi făceau.
X:hei! Voi doi porumbei!! Aveți bani cu voi?!! Dacă da! Mi leat dați mie! Căci dacă nu! A să regretați!!
Eu:te-ai adresat nu acolo. Pleacă!
X:cee?! Ce ai zis boule?!
Eu:te-ai adresat nu acolo. Țap-ule!
X:tu! Cum vorbești cu persoanele mai mari?!!
Eu:cu persoane normale vorbesc cum se cade, dar cu cele care nu sunt norme vorbesc în limba lor.
X:tu! Tu nu știi cine sunt eu?!
Eu:un bețiv
X:cee?! Tu ești mai mic decât mine și îți permiți să vorbești cu mine așa?! Ia stai puțin, te voi învața noi cum trebuie sa vorbești. Heii!! Voi 5! Veniți aici!!
X2:ce se aude?!
X3:ooo! O jertfă nouă! Ce fetiță frumoasă!
Eu:ți-ai luat labile de pe ia!!!
Pov Maria:
X3:ooo! O jertfă nouă! Ce fetiță frumoasă!
Heeseung:ți-ai luat labile de pe ia!!!
{în gând:mamă. Niciodată nu l-am văzut pe Heeseung să se enerveze atât de mult.}
X3:dar ce mea fi? A? A? A? Nimic! Ahaha!!
