Prison

365 45 4
                                    

"Nu s-a mișcat de zile întregi"Mary,vecina de alături a spus de la distanță.Cum aș putea să mă mișc?Ea s-a dus.Nu mi-am putut lua deloc gândul de la ce s-a întâmplat.Louis nu ar face niciodată asta.Plânsetul și strigătele lui de ajutor sunau ca și cum ar spune adevărul.Dar cine i-ar fi putut face asta?Și de ce era el acolo?Mă simt ca și cum aș fi pierdut totul.Corpul mort al celei mai bune prietene de-a mea,apare pe toate canalele,pentru numele lui Dumnezeu!

Am continuat să mă gândesc la noaptea în care a apărut creatura.Știu ca sună ciudat,dar dacă a fost el?A spus că ne vrea morți.Nu,asta e o nebunie.Eu înebunesc.

"Georgia?"Liam,fratele meu mai mare,a întrebat pășind în camera unde eu mă aflam.De ce e el aici?Credeam că e la combatarea războiului.Când m-am uitat în ochii lui de un negru adânc,nu m-am putut abține și am început să plâng."Șșșhhh Georgia e ok,e ok"Nu Liam,nu e ok.Am plâns pe umărul lui,în timp ce el îmi îndepărtează părul de pe față.Nu l-am văzut de foarte mult timp și mă simt așa bine că acum stau în brațele lui.M-am oprit din hohotele de plâns și m-am deplasat în fața lui pentru al putea privi mai bine.S-a schimbat așa de mult,părul lui acum e scurt și...stai,ce e asta?Barbă?Ceva ce niciodată nu am crezut că poate avea.Zâmbesc dureros către el,iar el îmi întoarce zâmbetul,schițând niște ochi de cãțeluș.

"Am de gând să stau acasă pentru ceva vreme.Doar pentru câteva zile,dar îndeajuns pentru a fi sigur că te-ai întors pe picioarele tale."el zâmbi.Îmi doream ca el să poată rămâne pentru totdeauna.Poate atunci vocea creaturii ar pleca.El m-a adus înapoi acasă,vizavi de casa lui Mary,și ne-a gătit ceva de mâncare amândurora,după care ne-am uitat la un film.A evitat să vorbim despre Adrienne și mă bucur pentru asta,dar știu că și pe el l-a rănit tot ceea ce s-a întâmplat.În trecut ei au format un cuplu foarte drăguț,dar după ce fratele meu a trebuit să plece în război,s-au despărțit.Nici unul dintre ei nu erau capabil să ducă o relație la distanță,așa că a fost o idee mai bună să se despartă.Eu vreau doar să știu ce s-a întâmplat.Trebuie să duc la Louis și sã-l întreb,dar îmi este frică să aud dacă el a făcut sau nu asta.Nu mi-l pot imagina făcând ceva așa brutal,am crezut că erau îndrăgostiți.

"Mă duc la cumpărături,îți va fi bine de una singură?"Liam a întrebat,ridicându-se de pe canapea.Am dat din cap aprobator și am așteptat ca el să plece.Asta e șansa mea să mă duc la închisoare,pentru ai cere răspunsuri lui Louis.Urăsc închisorile.Atât de mulți oameni duși cu capul au fost aduși aici,acuzați fie de crimă,fie de abuz,fie de furt și multe altele.M-am așezat la o masă mică așteptând ca el să vină.Acest loc mă face să vomit și să mă simt tulburată.În sfârșit el a venit însoțit de doi gardieni.Arată de parcă nu ar fi dormit de zile întregi,arată înspăimântător.El nu poate fi un criminal.Se așează în fața mea iar gardienii în stânga.

"Georgia...?"el a întrebat

"Am nevoie de răspunsuri Louis"nu plânge Georgia

"Cred că ești pregătită să ști ce s-a întâmplat.El a fost"a privit în jos.

"Nu Louis,el nu ne poate răni."am spus,iar el și-a unit sprâncenele într-o linie dreaptă,încleștânduși maxilarul.

"Georgia nu mă crezi?Tu chiar crezi că eu am omorât-o!"el a spus ridicându-și vocea.M-am uitat în jur speriată,dacă cineva ne privea.

"Nu uita Georgia,el te-a făcut să zbori prin camera aia nenorocită."

"Ok Louis,ok."am spus încercând sã-l calmez."Eu doar nu pot sta cu capul la asta."nu pot să cred că am fost aproape de a crede că o fantomă a cauzat asta.El a înghițit în sec înainte de a începe să vorbească iar,ochii lui neîntâlnindu-i pe ai mei.

"Am văzut Georgia,am văzut cum corpul ei zbura dealungul camerei.Ea mă striga,iar eu nu o puteam ajuta nicicum,ști cât de rău mă face să mă simt?"el a spus,lacrimile forțându-se să iasã.

"Am continuat să am acele vise cu creatura aia,și el a încercat să mă omoare.Nu vreau să mor.Nu cum a murit ea."Visele...le-am avut exact la fel.El a ajuns atât de aproape de atâtea ori.

"Nu am pierdut-o doar pe ea,am pierdut și copilul nostru."el a spus,acum lacrimi curgându-i pe față.Copil?!

"Ce..?"am intrebat.

"Ne-a omorât dracu copilul!"el a țipat,iar acum ochii tuturor au fost ațintiți asupra noastră.Gardienii s-au apropiat de mine si Louis.Ea era însărcinată.La naiba!

"Vrea să ne omoare"a spus,iar în ochii lui am putut vedea frica.Părea înfricoșat."Te vrea pe tine..."el a spus ridicându-se.Gardienii au venit lângă el,încercând să îl calmeze,dar el își pierduse deja controlul.

"OMOARĂ-MĂ ACUM DEMON NENOROCIT!OMOARĂ-MĂ!"vocea lui a spart liniștea fiind tras în spate de către gardieni.El a înebunit.Cine l-ar învinui....nu numai că și-a pierdut iubita,și-a pierdut și copilul.Ușor ușor el însuși s-a pierdut.Mã întreb ce se va întâmpla cu el.Trebuie într-adevăr să putrezească aici?Nu vreau să moară.Se simte ca și cum aș avea în permanență o armă la cap,așteptând ca cineva să apese pe trăgaci.

Mi-am luat geanta și m-am grăbit să ies cât mai repede din această înclădire stranie.El nu a făcut asta.Nu e genul de băiat care să-și omoare iubita și copilul.

--------------------------------------------------
Hey!ăsta a fost capitolul...Păreri?

Disturbed II Română -PAUZĂ-Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum