Dan tot nu știa ce a facut gresit atunci cand sărise Tic la gâtul lui, de parca voia sa il omoare..
Dan : ce am facut?
Victor : pe prostul.
Tic : prost e de mult !
Bya : ai trântit ușa si putem fi descoperiți, idiotule !
Sara : doamne iarta-ma.. cat creier sa ai..?
Tic : care creier?
Sara : aia ziceam si eu.
Oana : ia gata ! va tot certati acum sa dovediti ce? Ca are Dan un gram de creier?
Tic : nici un gram..
Victor : mai bine haideti sa vedem cum sa repornim monitoarele, ca s-au stins de la zgomotul asurzitor provocat de dragul nostru prieten care mai bine nu rămânea singur.
Dan : nu e vina mea.
Tic : e vina mamei tale ca te-a facut.
Ionel : pai de aceea nu are nici frati.
Oana : la ce ce referi?
Bya : când a văzut mama lui ce copil a facut..
Sara : nu a mai riscat sa mai faca unul..
Oana : poate ieșea si mai rau..
Dan : hai gata cu glumele la adresa mea. Nu am facut nimic intenționat.
Tic : nici tu nu ai fost facut intenționat..
Dan voia sa sara la gâtul lui Tic dar fu oprit de Ionel care stătea langa el.
Ionel : faci ca o balenă pe uscat, gata, hai sa vedem ce se intampla aici.
Tic : nu face ca o balenă pe uscat.. el e o balenă pe uscat.
Dan : ce ai zis ma? Vrei sa sar la gâtul tau? Cat ai fi de mic, tot sar ! Nu mi-e frică te tine !
Maria : la gâtul cui sari tu, ma rog?
Dan : ....p..pai... de Tic nu mi-e frică dar de soru-sa da..
Maria : aia ziceam si eu.
Victor : gata, ca nu suntem la circ. Hai sa repornim monitoarele.
După ce se chinuisera putin, le reaprinsesera, iar ce ai vazut, parca ii întrista...
Văzuseră camera... sau, porțiunea din buncăr unde se aflau cei doi Ciresari.
Oana : of.. săracii..
Victor : voi vedeti ce vad si eu?.. acolo, în celălalt colt al camerei mai e cineva..
Intradevar, era o umbră inalta.. Dar nu putea fi identidicata ca fiind un om oarecare..
☆VA URMA☆
