- De cand lucrezi la cafeneaua drogatilor alora?, ma intreba mama
- De cand iti pasa?
- Nu imi pasa, dar trebuie sa pastram o imagine in orasul asta, spuse ea nonsalant.
- Poftim? Chiar ai spus asta?
N-am mai asteptat un raspuns, m-am dus in camera si am inceput sa-mi impachetez lucrurile. Nu puteam sa raman aici, nu mai voiam.
- Unde pleci?, intreba mama
- Plec de acasa, probabil asa o sa-ti fie mai bine.
Ea m-a lasat in pace si s-a dus in camera ei. Mi-am pus lucrurile importante in geanta. Probabil aveam sa mai vin sa golesc toate rafturile intr-o zi in care ea o sa fie plecata. Tura de dupa-amiaza incepea in doua ore asa ca trebuia sa ma grabesc. Inainte sa plec m-am uitat inca o data la casa gigantica in care am stat pana acum.
„N-am sa le fac asta copiilor mei vreodata. Si daca am sa ajung ca ea, as prefera sa nu am copii deloc."
Am sunat-o repede pe Maddy, dar din ce am reusit sa inteleg, avand in vedere ca Paul era la ea, aveau sa plece doua saptamani in Scotia, iar parintii ei urmau sa viziteze niste rude in Anglia deci nu aveam nici o sansa sa stau la ea. Prima solutie care mi-a venit in cap a fost un motel. Aveam ceva bani pusi deoparte, chiar daca nu erau pentru cheltuieli neprevazute.
***
- Nu inteleg de ce iti pierzi vremea pe site-urile alea, imi spuse Dan, in mica noastra pauza de masa.
Eu imi faceam de lucru cu un sendvis cu pui in timp ce ma uitam la diferite site-uri cu mobilier si amenajari interioare.
- Mi-ar placea sa imi decorez eu casa, cand voi avea una, i-am raspuns visand cu ochii deschisi.
- Foarte interesant, raspunse acesta dupa ceva vreme. Kim, iubita mea, a vrut sa faca asta cand ne-am mutat prima oara impreuna, dar s-a dovedit a fi un fiasco. Trebuia sa ma spal pe dinti in bucatarie deoarece daramase chiuveta.
- Dan, Anne! Pauza de masa s-a terminat!,striga Jared nervos.
- Okay, asta nu-i a buna, imi soptise Dan.
Ne-am continuat seara servind la mese, facand curat periodic la baie si servind la bar. Nu era chiar usor avand in vedere ca tricoul pe care trebuia sa-l port era destul de mulat si de cand am inceput sa lucrez foarte multi tipi isi incercau norocul.
- Ia uite pe cine avem noi aici!
Cunosteam acea voce atat de bine, incat mi se parea ca mai ieri imi spunea ca ma iubeste, dar si-o tragea ocazional cu mama.
- Ce cauti aici, Jamie?, l-am intrebat pe strainul care ma fermecase acum doi ani cu ochii lui ciocolatii si parul blond.
- Am auzit ca ai inceput sa lucrezi si m-am gandit sa-ti fac o vizita. Nu ne-am mai vazut de ceva vreme.
- Probabil ca ai nevoie de o lamurire despre ceea ce inseamna despartirea.
Am luat un pahar de pe tava ce mai avea ceva bautura in el si i l-am turnat in fata. Bineinteles ca pana la momentul acela aveam audienta. Cand m-am intors, primul cu care am dat ochii a fost Jared. Ma asteptam sa fie furios, sa vrea sa ma dea afara, dar tot ce mi-a zis a fost:
CITEȘTI
Lasă-mă să cred
Saggistica"The reason that fiction is more interesting than any other form of literature, to those who really like to study people, is that in fiction the author can really tell the truth without humiliating himself." - Jim Rohn