Simt cateodata ca un bustean se prabuseste pe calea mea , pe viitorul meu ..Suflu dezcurajata de oamenii rai imi ridic capul salt busteanul si incerc sa o iau de la capat , asta sunt eu o fiinta mai anonima care nu se baga in seama prea mult dar caruia totusi ii place viata sa .
Multi prieteni nu am , dar am un prieten pe care ma pot baga in momentele grele, acela sunt eu , si pana la urma in interiorul tau ai cel mai bun prieten , care nu va rade niciodata de tine , orice ar fi .
De curand sunt intr-o totala depresie cu viata care pare ca pentru un moment m-a uitat , dar stiu ca o sa imi eliberez calea si voi continua drumul meu cu capul sus fara alte cuvinte zadarnice celor care refuza in continuu sa ma asculte si sa ma inteleaga.
Singurul meu refugiu este scrisul , am zeci de caiete scrise cu ganduri , amintiri vesele cu bunicul pe care l-am iubit cum numai un copil putea sa o faca dar insa am si amintiri triste , depre moartea lui ,despre moartea stelei mele , unica stea in galaxia mea care m-a parasit abia la sapte ani , atat de trist nu ? Dar am trecut peste cum numai el ma sfatuia sa o fac . Imi amintesc si acum cand aveam lacrimi in ochii , el imi zicea mereu cate o vorba dulce care ma ajuta si imi oferea o ciocolata cu lapte .
In viata se intampla lucruri bune si mai putin bune , trebuie sa fim optimisti , sa nu spunem NU cand o sansa se arata , sa mergem spre ea si sa gasim acel strop de fericire , a cea picatura calda de iubire si acel sentiment placut , sa nu ne dezcurajam caci poate gasim undeva intr-un loc ascuns cufarul fericirii .
Deci , stiu cum e sa te simti dezcurajat , lipsit de vointe , nefericit si deprimat dar gandestete ca numai viata aceasta o ai si trebuie sa te bucuri pana la ultimul gram de fericire si de viata care ni se poate sfarsi intr-o secunda .
Pana cand vei gasi viitorul trebuie sa te gandesti ca poate putem afla cine suntem , dar nu putem afla niciodata ce putem fi .
