Artemis

capitolul 41

Mi-aș dori să-mi spună cineva că nu pleacă.

Că valorez mai mult decât sa fiu lăsată în urmă.

Clipesc lent, simtindu-mi ochii impăiănjeniți.

Achim mă privește dezaprobator și probabil judecându-mă însă nu-mi pasă.

N-am mai băut alcool după ce Samuel s-a ridicat de la bar însă distanțarea forțată pe care a trebuit sa o iau mi-a înrăutățit mult mai evident starea decât ar fi făcut-o alcoolul.

Sătulă de Achim cât și de prezenta sa ii fac semn că mă indrept spre baie.

Îmi fac loc prin adolescenții ce dansează iar atunci când pătrund în baia de la parter întâlnesc un băiat cât și o fată.

Ambii sunt din liceu însă ne-am intersectat rar nefiind în aceeași clasă.

-N-am vrut să întrerup nimic !

Mă scuz și dau să plec însă fata mă oprește.

-Nu ai întrerupt nimic.Eu tocmai ce plecam.

Mă anunță fluturând o mică pungă cu praf in ea.

Părăsește baia zâmbitoare iar băiatul rămâne sprijinit de chiuvetă, numărând niște bani concentrat urmând apoi să-i vâre în buzunarul din spate al blugilor.

-Ce i-ai dat?

Îl întreb curioasa atunci când dă să treacă pe lângă mine.

Un zâmbet îi înflorește pe chip.

-Să spunem că i-am oferit cheia spre fericire.

-Cică cheia succesului e să faci din hobby o profesie.

Rostesc în timp ce mă apropii ușor de chiuvetă, asezandu-mă palme pe suprafața rece

-Asa că felicitări.

Continui.

-E și muncă și secret.Poți să-l păstrezi ?

-Te pot răsplăti frumos.

Privirea mea îl urmărește prin oglinda cum începe să fluture o pungută asemănătoare cu cea cu care a plecat tipa.

Puftnesc ușor.

-Ți-ai greșit omul.Nu iau asa ceva.

-Dar tu ce iei?De ce ai nevoie ?

Este cât se poate de serios atunci când îmi pune aceste întrebări așa că aleg să meditez asupra lor câteva secunde .

Mă răsucesc cu chipul spre el.

Fac un pas , apropiidu-mă .

-Să mă îndrăgostesc.

Rostesc.

-Am soluția perfectă.

Deschide mica pungă și îți vâră buricele degetului în aceasta.

Puțin praf s-a acumulat pe deget ce stă acum aproape de nivelul chipului meu .

-Aceasta este fericirea și iubirea.

Câteva secunde doar îl privesc și mă întreb dacă este alegere corectă.

Însă mereu alegerile corecte m-au ranit .

Asa că-mi așez buzele în jurul degetului său, sub privirea sa iar apoi mă retrag lent.

Un alt zâmbet îi înflorește pe chip înainte de a îmi oferi punga și de a trece pe lângă mine, părăsind baia fără să mai rostească un cuvânt în plus.