Another life//Luke Hemmings

Capitolul 5

"Cuvintele nu pot descrie ce simt acum. Scuze, stiu ca nu v.am mai scris de foarte mult timp, dar am fost foarte ocupata. Am intalnit un baiat cu un suflet foarte bun. In fiecare zi ma pierd in marea albastra din ochii lui!! As vrea sa ma intorc... dar chiar nu pot!! Nu acum!! Insfarsit simt iubire... dupa atata durere si lacrimi varsate. O sa fac tot posibilul, dar nu promit nimic. Cu drag Savannah"
Am pus scrisoarea intr.un plic cafeniu, am scris adresa bunicilor mei si am dus.o jos la receptie:
-Puteti sa trimiteti aceasta scrisoare??
-Desigur.
-Multumesc. Am multumit politicos si am iesit pe usa de la intrare.
-O zi buna.
Ziua de ieri fusese una destul de neplacuta. Astazi eram destul de bine dispusa, dar nu ma impacam cu ideea, ca Luke a plecat in turneu pentru 1 o luna!! Astazi ma intalneam cu matusa mea, sora mamei, Beatrice. Am sunat.o cu o seara inainte. M.a invitat la ea, dupa ce mi.a dat adresa mi.a spus: "Sunt atat de fericita ca te voi vedea!! Ne vedem maine."
Am urmat adresa si am ajuns intr.un cartier foarte dragut. Toate casele erau colorate in culori vii. La capatul starzii era o casa, gri, iar in fata casei statea o batrana. M.am abatut de la drum si m.am dus spre ea. Ochii ii erau inchisi, dar cu vocea grea a spus:
-Buna ziua, visatoareo. Ce te aduce pa aici?? O noua aventura?? Da presimt asta.
-Am venit sa.mi vizitez matusa. O cunoaseti??
-Desigur!! Vad ca esti destul de fericita ca o vei vedea. In locul tau n.as fi.
-De ce?? Ce se intampla??
In timp ce ochii caprui ai batranei ma priveau, o bufnitura se auzi din una din case. O femeie roscata cu fata insangerata, acum, plangea in mijocul strazii. Ochii batranei s.au umplut de lacrimi si cu vocea tremuranda mi.a spus:
-Ea e matusa ta!! Asta se intampla in, aproape, fiecare zi. Imi pare rau ca a trbuit sa vezi aceasta scena!!
-Pot sa merg sa o ajut?? Are nevoie de ajutor!! Am spus eu cu lacrimi in ochi.
-Imi pare rau!! Dar nu poti face nimic!! Mai bine ai pleca. Mi.a spus batrana, aratand spre o poteca ce ducea la o strada laturalnica.
Am urmat sfatul batranei si i.am aruncat o ultima privire lui Beatrice. Cu ultimele ei puteri femeia a spus,in soapta: "Imi pare rau, Savannah!!" si inchizandu.si ochii, plini de lacrimi, a mai zacut cateva minute pe asfaltul rece si prafuit. Batrana a varsat cateva larimi si a plecat capul si a intrat in casa, privind.o de la fereastra.
Am plecat fara sa privesc inapoi si mi.am continuat drumul gandindu.ma cum voi trece peste asta fara Luke. Mereu i.am cautat mana sa ma pot sprijini de ea, mereu i.am cautat umarul sa pot plange pe el, mereu i.am cautat cuvintele care imi mangaie inima cand e franta. Dar acum cine o sa.mi repare inima?? Nimeni!! M.am asezat pe o banca dintr.un parc si am inceput sa plang. Ca de fiecare data plangeam, plangeam cu sentimente, nu cu lacrimi.

De ce trebuie sa sufere atat de mult?? Oare plecarea lui Luke o va afecta mai mult?? Si sentimentele plang atunci cand noi suferim!!