Adan ( A&A)

Adan

Ce naiba ? Ce naiba se întâmplase?
Întru în casa urmat de bodyguarzi. Îmi venea sa mor și sa întru în pământ. Îmi simțeam pieptul greu. Parca era la fel ca atunci cu Kathya. De ce naiba o lăsasem în viata mea, de ce ? Știam ca asta se va întâmpla.

- Buni ,ești bine ? O întreb pe Magda care era încă zdruncinata de tot ceea ce se întâmplase și plângea în hohote.
- Da, da puiule dar Adelaide...
- NU VREAU SA MAI AUD NUMELE ALA IN VIATA MEA! ii raspund nervos.
Nu voiam sa mai știu nimic de trădătoare aia nenorocita.
Urc scările pana în camera și trântesc usa în urma mea.
Parfumul ei încă plutea în camera.
- Sa fii a dracu' de nenorocita! urlu și trag cu pistolul prin pereți.
Blestemata sa fie ziua în care te am cunoscut!
De ce am lăsat garda jos , de ce ?
Nimic bun nu putea ieși din asta.
Agent sub acoperire, în casa mea. Ajunsesem de rasul curcilor.
Doamneeee...
Plângeam mai rău ca un copil.
O iubeam pe nenorocita iar ea a avut grija sa ma distrugă.
Femeile nu sunt bune de nimic . Avea dreptate tata .
Iubirea nu e buna de nimic ,nu aduce nimic bun cu ea.
NIMIC!
Cobor în birou și ma îndrept spre dulapul cu băuturi. Îmi torn pahar după pahar pana le am pierdut numărul și noțiunea timpului.
Voiam ca alcoolul sa îmi vindece sufletul , sa ma facă sa uit .
Și pana la urma cum reușise broscoiul ala sa între peste mine asa ? Securitatea mea era de tot rahatul. Trebuia sa iau masuri. Trebuia , dar nu acum. Acum nu voiam sa știu de nimeni.
O bătaie în usa ma scoate din șirul gândurile și asa mult prea tulburi.
- Adan , ești aici ?
Era Magda.
- Buni , nu vreau sa vad pe nimeni. Am nevoie sa fiu singur.
- Știu și te înțeleg perfect puiule dar trebuie sa stam de vorba.
- Stiu ca nu scap de tine asa ca spune repede.
- Ce am sa îți spun e ceva ce am jurat sa duc cu mine în mormânt, dar fiind întâmplarea asta nu am încotro.
- Ce anume ?
- Stii ca eu și mama ta eram cele mai bune prietene, ca ne împărțeam orice gând, ne știam orice secret...
-Da buni...
- Deși nu erai acasă tot timpul vreau sa te întreb dacă îți aduci aminte de Silvia Baffo?
- Cea care a decorat casa și pentru care tata a făcut o pasiune fulgerătoare. O știu buni , mama suferit mult din cauza ei.
- Pai și numele nu îți zice nimic ?
- Dacă te referi la faptul care are același nume cu Adelaide sa știi ca deja am verificat și nu este nici o legătură între ele. Coincidenta.

- Nu chiar ,băiete. Ea e fiica Silviei Baffo. Am recunoscut o de când mi a zis numele întreg. Deși mama ei era blonda , ea are trăsături de la ea. Destule chiar.
Și asta nu e tot.
Rămân cu gura cascata și aștept sa continue. Ce poate fi mai rău de atât?
- Toată povestea aia cu Silvia și tatăl tău a fost inventata. Ea și mama ta s au apropiat atât de mult încât i s a confesat mamei tale ca e agent sub acoperire pentru a va proteja familia. La început voia sa distrugă dar după ce a trăit cu noi aici a avut remușcări.
În noapte în care ea a murit , mama ta trebuia sa fie în locul ei.
Doamna Ana fusese invitata la o petrecere exclusivista cu strângere dr fonduri. Nu era nimic suspect pentru ca ei făceau opere de caritate des.
Numai ca Silvia a aflat pe tima suta de metri de la colegii ei din CNI ca I se pusese la cale execuția mamei tale . Nu a spus nimic ci doar i a pus mamei tale ceva în băutură pentru a dormi iar ea s a dus în locul ei.
Cel care a ucis o e nimeni altul decât Gonzalo Zuluaga. Moșul ala a iubit o pe mama ta dintotdeauna dar a urat faptul ca l a ales pe tatăl tău.
Doar ca a greșit și a ucis alta persoana .
Silvia nu ne a spus nimic dar gând am aflat de moartea ei părinții tăi au pus tot cap la cap. Te au protejat cât au putut . Cat despre accidentul lor...
Deja era prea mult. Ma ridic în picioare și încep sa dau roata camerei. Magda continua:
- Accidentul parintilor tai eu știu în inima mea ca a fost opera lui Zuluaga. Nu a putut trece niciodată peste alegerea Anei . Ai tai voiau sa se retragă din lumea drogurilor și se duceau în Ibiza pentru a amenaja vila unde urma sa locuim. Voiau sa lase în urma Madridul și viata asta periculoasa.
Sunt pur și simplu șocat de cele auzite. Nu reușesc sa leg nuci doua cuvinte. Nu le mai găsesc. Alcoolul parca se evaporase, nici nu zici ca băusem .
Încercăm sa pun tot ce știam despre ai mei cap la cap sa îmi dau seama dacă ceea ce zice Magda e adevărat.
Ma așez pe un scaun și îmi apuc mâinile cu capul. Tot ce știam eu era greșit și după atâta timp încă mai erau secrete de descoperit.
- Puiul Magdei , știu ca sunt multe de asimilat ,dar ascultă-mă.
Adelaide este si ea la rândul ei agent, am înțeles dar știu ca o iubești, știu ca ții la ea și ca ea a stârnit ceva în tine ce fusese stins . Eu cred ca ea a vrut doar sa își răzbune mama și a ajuns sa se îndrăgostească de tine.
-Pfu..Nu ma fa sa rad ,Magda.
- Nici un pfu.. eu știu cum arata iubirea și am văzut o în ochii voștri. Am văzut cum va priviți, am văzut pasiunea dintre voi , am vazut..
Magda plângea.
Of , nu si tu buni . Nu am timp de lucruri lacrimogene.
- Indiferent de motivul ei , trebuia sa îmi zică adevărul. Nu a făcut o ceea ce ma duce cu gândul ca este o manipulatoare desăvârșită și o actrița demna de Oscar ,buni. Adelaide nu e ceea ce pare . Cat despre Zuluaga. V A plăti pentru tot ce a făcut , v a plăti cu viata chjr ca va fi ultimul lucru pe care îl voi face.
- Adan! NU spune asta. Trebuie sa gândești limpede și sa calculezi pașii următorii foarte bine. Adelaide trebuie salvata puiule , te rog.
- Magdaaa...răbdarea mea are o limita!
- Dar. .
- Uite ce e , iti mulțumesc ca mi ai deschis ochii și mi ai zis adevărul dar asta nu schimba nimic între mine și Adelaide. Este o trădătoare și merita cu vârf și îndesat tot ceea ce v a primi. Sper doar ca Zuluaga sa nu o omoare prea repede. Sa simte durere.
- Nu spune asta Adan. Nu asa te a crescut doamna Ana.
- Poate , dar asta am devenit. Și e ceva ce va trebui sa accepți.
Acum ,trebuie sa plec.
Plec și nu ma mai uit în urma . Nu are sens. Știu ca Magda plânge iar asta mi ar fi dat îndoieli. Eram rănit și voiam ca ai Adelaide sa fie . Sa o doara și pe ea cum ma doare pe mine acum.
Ah ,cât de naiv am putut fii sa am încredere în ochii aia căprui.
Prost ! Sunt cel mai mare prost!
Uite unde ma duce iubirea...
Iau telefonul și îl sun pe Raul.
- Hermano , am nevoie de toți oamenii club. Este o urgenta!
Ma duc sus sa îmi fac un dus și sa ma schimb.
Trebuia sa ma pregătesc pentru ce va urma.
Iar ce va urma îmi va face mare , mare placere.
Ajung la club după o ora. Toți asociații erau acolo.
Raul ma întâmpină.
- Ce s a intamplat Adan ? Ce e cu toată agitația asta?
- Ai încredere în mine , Raul ?
- Cu propria mea viata hermano , doar știi asta.
- Bun , pentru ca am nevoie de tine alături.
Intram în club și vreau sa le zic cât mai repede ce am de spus. Nu pot sta liniștit și dormi când știu ca nenorocitul ala de Zuluaga e liber.
- Mulțumesc ca ați venit. Astăzi casa mea a fost depozitata de capul Mafiei din Zaragoza. GONzalo Zuluaga mi a calcar proprietatea ,amenințat bunica și pe mine. Acest comportament și fapta nu poate trece nepedepsit. Fraților, azi ,în numele familie Santos și al onoarei mele cer sa îmi fiți alături în lupta ce o voi porni împotriva dușmanului.
Ce spuneți?
- Da !
Un da clar și răspicat din parte tuturor. Ma bucuram ca eram uniți totuși. Bosorogul a trebuie sa plătească .
- Segñor?
-Da..răspund persoanei ce ma strigase.
- Morales ,din Clanul Vestic. Suntem alături de dvs indiferent de ce ne așteaptă dar as avea o întrebare.
- Spune..îl ascult cu interes.
- Unde este asociata dvs?
Fir ar sa fie de treaba.
- Nu vreau sa va mint. O sa va zic adevarul: Zuluaga a luat-o.
Forfota mare se aude în jur. Toți încep sa vorbească între ei. Care mai de care mai curajos și mai hotărâți sa facem ceva sa îl terminam pe Zuluaga.
- Segñor, noi suntem alături de dvs . Trebuie să o salvam pe Baffo. Nu se poate ca unul dintre noi sa fie la ananghie iar noi sa nu facem nimic.
Ce ma interesa pe mine de ea ?
Pe ea clar nu o interesase de mine.
Cum dreg busuiocul acum ? Ce sa le zic la ăștia? Ca nu ma interesează ea ci doar răzbunarea parintilor?
Nu e o opțiune.
Ar zice ca nu ma interesez de soarta alor mei.
- Domnilor,liniștiți va . Vom face tot posibilul sa o salvam pe domnișoara Baffo, dacă mai este în viata.
- Nenorocitul dracului! Îl aud pe Raul mai nervos ca niciodată. Cum și a permis?
Trebuie sa acționăm, hermano. Nici nu vreau sa ma gândesc ce ii poate face el Adelaidei.
- Raul , oricât de mult m as gândi la Adelaide trebuie sa acționăm cu grija. Nu vreau sa pierdem oameni.
Atacul trebuie sa fie dur , rapid și sa nu ii dam dreptul la apel.
- Desigur.
După două ore în care am făcut planul de atac împotriva lui Zuluaga eram gata.
Aflasem și unde sta ,și cine îl apară și câți sunt. Nu fusese chiar dificil. Faptul ca ma prinsese pe mine cu garda jos ,asta e ceva extraordinar și nu se va mai întâmplă niciodată.
Ne am înarmat pana în dinți, și am pornit cu mașinile spre locul unde voi face dreptate.
Omisesem partea cu părinții mei în mica noastră adunare de azi pentru ca era trecut. Eu nu puteam sa îl oblig sa lupte pentru ceva ce se întâmplase acum mulți ani . Asta era datoria mea. I o datoram mamei mele dar și tatălui.
- Emoții hermano ?
Raul era alături de mine în mașină. Nu plecase de langa mine de când începusem toată nebunia asta.
- Nu . Tu ?
- Nu. Dar sunt îngrijorat în privința Adelaidei. Cine știe ce I a făcut moșul ala ?
Ma macină rău de tot.
Îmi dau ochii peste cap. Nataraul asta nu făcea decât sa ma enerveze tot menționând o pe domnișoara agent. Zici ca el era îndrăgostit, nu alta.
- Calmează-te! ii zic măcar sa tacă 5.minute.
- Sunt calm. Și totuși, îmi zice privindu-mă insistent. De ce ești tu atât de nervos de câte ori o menționez pe Adelaide ?
- Poate pentru ca mi ai făcut capul calendar tot drumul ?
- Nu ,nu. E altceva. Ceva ce nu îmi spui. Hermano , s a intamplat ceva ?
- Nu.
- Minți!
- Nu mint, doar te evit.
- Scuipa tot acum sau fac cale întoarsă.
- Raul...ii zic mârâind la el.
- Ultima data când am vorbit mi ai Zis ca începi sa ai sentimente pentru ea. Acum ce s a Întâmplat?
- Nimic Raul , nimic.
- Și mama e președinte! Te cunosc mai bine ca oricine . Am crescut amândoi. Zi ce e...
- Bine , dar fii gata de dezamăgire
- M am născut pregătit! Îl vad rânjind.
Ma hotărăsc sa ii zic tot și sa îl las pe el sa decidă dacă vrea sa meargă alături de mine în continuare sau nu.
După 5 minute de liniște în care a rumegat totul ,ma priveste în ochi și îmi zice:
- Îți voi sta alături mereu, sa nu uiți asta!
Cuvintele lui nu ma surprind dar îmi oferă o stare de bine.
Nu as fi putut duce la capat toată nebunia asta fără el ,sau ma rog as fi putut dar nu era la fel și clar nu voiam sa nu îl am alături!