DINTOTDEAUNA-Vol II

1

-Aurora ai intrat! Spuse Aster entuziasmată.

Adevărul era că Aurora își dorea nespus de mult să intre în aramată în ciuda împotrivirilor tatălui ei. Iar intrararea la academia militară după 2 ani de pregătire pentru ea însemna mult mai ales că în final îl putea vedea pe Quentin, cel pe care îl ura deoarece o abandonase.
Păcat că tatăl ei nu îi împărtășea bucuria deși îl înțelegea.

Ajunsă la 20 de ani era o fire care părea dură și sălbatică dar defapt cu un suflet blând și sensibil. Avea părul lung și brunet, ochii negrii ca tăciunele, tenul ușor bronzat , un corp atletic și înalt la 1,70m . Era întruchiparea tatălui ei. Moștenise aproape totul de la el dar moștenise și de la mama ei latura sensibilă și feminitatea. Fusese crescută  ca o prințesă, răsfățată de toată lumea dar totuși disciplinată.

-Mulțumesc, mami!

-Tati?

-Ce să zic? Yey? Încă nu sunt de acord cu ideea, nu îmi place că trebuie să pleci de acasă și nu îmi place că vrei armată.

-Nick mai bine ai îmbrățișa-o, merge doar la academie nu în război, parcă te văd că lăcrimezi că ai lasat-o aici fără să îți ei rămas bun de la ea. Nick se uită ceva de genul"eu să lcăcrimez, niciodată!" dar adevărul era că Nick avea doar un singur punct slab, Aurora și Aster, erau viața lui și li se dedicase complet de-a lungul acestor peste 20 de ani.

-Vin-o aici. Și știi că Lay și Mia sunt pe aproape, când ai ocazia și nevoie de ceva apelează la ei. Faci cam 20 de minute de la academie la baza unde locuiesc ei. Quentin va fi cu tine la academie. E deja senior absolvent și te poate ajuta cu orice. Măcar asta mă consolează că e aici cu tine. 

-Da tati! Am memorat deja tot ce mi -ai zis să fac. Sunt pe fază, respect regulile, stau departe de băieți, bla, bla. Vă iubesc! Dar tot ce avea în cap era doar că în nici un caz nu se va baza pe trădătorul de Quentin.

-Dam?

-Tot nu pot să cred că rămâi aici. Acum te urăsc eu. Cred că încep să îmi dau seama cum te simți.

-Nu fi tont, nu e același lucru. Te iubesc! Mulțumesc că ai venit, trimite-le salutări și mătușii Tess și unchiului Seb.

-Le pare rău că nu au putut veni.Du-te! Anunță strigările.

-Vă iubesc pe toți! Ne vedem la următoarea permisie.

După ce și-a luat rămas bun și îi mai îmbrățișă o dată pe rând pe părinți și pe Damian se îndepărtă ușor spre intrarea în academie. Aurora se simțea emoționată. Era prima dată când pleca așa departe de familie și spera să se descurce. Îl avea pe Quentin Black după cum credea toată lumea dar asta nu o făcea să fie mai liniștită. Îl văzuse de-a lungul copilăriei cel puțin de câteva ori pe an sau în toate vacanțe până crescuse și nu mai vrusese să participe la vacanțe de familie împreună iar asta numea asta abandonare .

Deschise ușa camerei unde era cazată. Două fete discutau și gesticulau. Se opriseră brusc atunci când ea intră în cameră. Avea emoții, de-obicei nu se putea împrieteni ușor cu fetele, avea prietene dar mereu era o bariera pe care nu o putea trece pentru a se putea destăinui.

-Hei! Spuse tipa roșcată. Eu sunt Eva iar ea Kate arătând spre tipa cu părul șaten. Tu ești?

-Aurora! Încântată! Era șansa ei să își facă poate niște prietene adevărate deși analizând ușor pe cele două fete erau total diferite de ce cum era ea.

-Ce nume nepotrivit pentru un loc ca asta. Spuse Kate și surâse.

—Tata e de vină. Sunteți tot anul 1?