Find my way to paradise.

Capitolul 1.

Beciul rece îmi aducea aminte de camera în care mama mea vitregră mă ținea înainte să fug din casa în care am trăit cea mai rea perioadă din viața mea.

Tata a murit din cauza alcoolului asta după ce mama a fost omorâtă de o boală neiertătoare.

Eu și fratele meu am rămas în grija femeii ce a pus mâna pe toți banii pe care tata nu a apucat să îi bea.

Am rămas doar cu vrăjitoarea aia după ce Mark și-a luat tălpășița și a fugit cu „marea" iubire a vieții lui.

Totul s-a transformat într-un coșmar din care pur și simplu nu mă mai puteam trezi. Am ajuns să urăsc tot ceea ce e în jurul meu. Am ajuns să nu văd și părțile bune pe care toți încercau să mă facă să le văd. Acum, uită-te la mine! Am ajuns să fac lucruri josnice doar pentru că pur și simplu nu-mi mai pasă ce se întâmplă cu mine sau cu corpul meu.

De ce să-mi mai pese de respectul de sine dacă de șase ani javra aia împuțită a lăsat toți libidinoșii să-și facă mendrele cu mine?

Vreau doar să mor, oricum nu ar observa nimeni. Cine să observe?

Sunt fugită de șase luni de acasă și m-am agățat de bordelul ăsta iar „mama" nici măcar nu s-a obosit să îmi dea un mesaj.

Mă uit în jurul meu: camera cu pereți reci, un pat pe mijlocul ei-patul în care îmi întâmpin clienții-, în rest nimic.

Amintirile ce încă mai păstrează urma de speranță că incă sunt umană mă năpădesc cu o putere inimaginabilă.

În fața ochilor văd frumoasa curte din spatele casei, unde mama îmi împletea părul iar tata se juca cu Mark.

Văd gradinița de flori a mamei, o văd pe mama cântându-le florilor și îngrijindu-le cu mare atenție.

Văd garajul! Și-l văd pe tata...eram lângă el aranjându-mi părul cu ajutorul uleiului pentru motor al lui. Îi văd trăsăturile feței sale atunci când a descoperit ceea ce făceam. Nu știa dacă să fie supărat sau amuzat.

"Trice, ce ți-am zis eu ție?" întreabă tata zâmbindu-mi.

L-am privit cu ochi mari, scăpând un chicot.

"Iartă-mă, tati!"

Totul părea atât de simplu până cum șapte ani. Pe 1 aprilie mama a murit. Mi s-a părut o glumă proastă care avea să se sfârșească...însă timpul trecea și mama nu se mai întorcea. Totul devenea negu în viața mea. Tata și-a înnecat amarul în băutură și femei. Așa a ajuns Donna în casa noastră.

Ea spune că e nume predestinat conducerii lumii din care face parte, mie mi se pare că e nume de câine.

Am crezut că venirea ei în casa noastră o să-l facă pe tata să redevină familistul convins care era până să se prăpădească mama.

Am crezut...

Nici la un an după moartea mamei, tata s-a dus la ea. Donna a acaparat tot ceea ce era în jur.

Îl mai aveam doar pe Mark...însă a plecat și el. Mi-a zis că o sa se însoare.

„Ai doar 19 ani!" am strigat la el în speranța că îl voi face să rămână cu mine sau măcar să mă ia cu el. Speranța mea s-a năruit când am rămas uitându-mă la el pe geamul ușii de la intrare.

Acum începe adevăratul coșmar. Donna m-a mutat la subsol unde se mai pripășeau din când în când prietenii ei. Prima oară când s-a întâmplat am fost atât de speriată și totul în jurul meu se schimba din negru în roșu, roșul iadului.