Hira privește de mai multe ori în spate, fără să spună nimic. Nu are ce să spună, nu poate să ne convingă să nu o ducem acasă.
O privim toți, unii înghit în sec, cum intra pe poartă.
"Ăla e tatăl ei?" Daejung îmi atrage atenția spre fereastră din dreapta ușii.
Îi fac semn lui Dasom să filmeze iar Hogi se uită confuz la noi.
"Le-ai spus." îl privesc pe Hogi înapoi. "Nu o să iasă bine, Jungkook!" deja am gândul ăsta salvat.
"Mai bine suni la poliție." privesc înapoi în casă.
Se ceartă și se poate auzi asta. Crează o stare de disconfort atât pentru noi, dar pentru Hira? Îi apucă mâinile înainte să urce scările și îi cutremură tot corpul înainte să o împingă spre bucătărie.
Respir tot mai greu cu ce privesc. Dar atunci când Hira nu mai apare în peisaj atunci apăs clanța porții. Pe care a încuiat-o, desigur. Daejung privește în jur până își dă seama de unde tre să apuce poarta și să o sară. Descuie poarta dinăuntru iar el o ia înaintea mea spre ușă.
"Aveți grijă!" când Dasom ne spune cuvintele astea, gălăgia din casă se oprește.
Ne uităm unul la altul și intrăm în casă, ambii cu sufletul la gură.
(Perspectiva Hirei)
Inima îmi bate mai tare când îi aud vocea lui Dasom iar tata își întoarce privirea spre mine.
"Ce-ai făcut?" vocea lui uscată se răstește asupra chipului meu și neg răspunsul, dând din cap.
În următoarele clipe, totul se învârte lângă mine. Daejung mă ajută să mă ridic de jos după ce Kook îl trage pe tata de lângă mine.
"Sunteți bine?" Dae ni se adresează și mie și mamei mele care privește în lacrimi scena la câțiva metrii distanță.
Îi privesc chipul negru de nervi a lui Kook cum nu se poate sătura din al lovi pe tata. După asta, câțiva polițiști îi prind mâinile la spate.
"Ți-am spus să nu faci asta!" unul dintre ei i as adresează direct lui Jungkook însă el pare mulțumit.
Casa este evacută însă nu toți liberi. Jungkook este încă încătușat, iar tata la fel, însă nu se poate ține singur pe picioare. Dasom vine spre mine, speriată total și mă strânge în brațe.
Încă nu-mi pot da seama ce se întâmplă. Nu-mi pot da seama dacă este totul făcut ca la carte sau dacă e pură întâmplare. Dar nu înțeleg de ce Jungkook este dus la secție.
(Perspectiva lui Jungkook)
"Tată." îl strig de îndată ce întră pe ușă.
"Aici sunt domnule." se așează pe scaunul din fața mea.
"Bine, domnule. Îmi poți spune de ce sunt aici?" ironizez apelativul spus de el.
"Chiar vrei să știi? Intrare prin efracție într-o proprietate unde nu aveai acces și și mai rău, tentativă de omor asupra tatălui Hirei." mă fixează de pe partea cealaltă a mesei.
"Tentativă de omor? Eu?"
"Puteai folosi scuza de apărare propie doar că l-ai călcat în picioare înainte să ridice un deget la tine." mă las pe spătarul scaunului.
"A ridicat mai multe degete asupra Hirei." tatăl meu oftează și se uită la paginile din fața lui.
"Ești fiul meu. Nu te cred în stare să te ei de cineva pur și simplu, Jungkook. Vreau evidență." acum se găsește un fir de căldură în ochii tatălui meu.
"Dasom. A filmat totul." Tata se ridică și își pornește drumul spre ușă. "Cum e Hira?" îmi mai îndrept o dată privirea spre el înainte să plece.
"Bulversată. Stă pe hol cu restul. Te așteaptă."
"Pot ieși?" oftează.
"Nu până filmarea lui Dasom este luată în considerare că evidență." acesta pleacă iar eu rămân agitat pe scaun.
*
"Felicitări! Ești acuzat pentru toate pe care ți le-am spus dar încă în proces. Dar ești liber până la judecată." sună mult prea urât ce-mi spune dar măcar pot ieși.
"Mulțumesc." ies din camera de interogatorii și caut sala de așteptare.
Ce-i drept, nu m-am gândit că aș fi putut fi acuzat de ceva. Dar mi-am ieșit din minți și asta mi-o asum. Și cred că este normal că un polițist să mă urmărească peste tot. Tipul din spatele meu este dubios.
"Prostule!" mă strânge în brațe cât de tare poate.
"Nici nu știi cât mă bucur pentru că sunt prost." râde dar nu-mi dă drumul încă. "A meritat."
"N-a meritat să ți se întocmească un dosar penal."
"O să se rezolve și asta, Hira."
"Doamne! Ești nebun!" mă face să chicotesc apoi Dasom o desparte de mine.
"Știi ce plan și-a făcut? 'Dasom tu filmezi, Dae tu vii cu mine'. Doar despre asta a vorbit astăzi la liceu." povestește ea, Hira părând din ce în ce mai aburită.
"Dar era foarte pornit." parcă situația prinde o culoare ciudată cu atâția ochii asupra Hirei.
"Voi ce așteptați acum?" îi întreb uitându-mă prin secție.
"Părinții ca să putem pleca." răspunde Daejung.
"Eu o aștept pe mama să iasă de la interogatoriu." Hira privește una dintre ușile asemănatoare cu cea pe care am ieșit și eu.
"Păi se pare că noi doi mai petrecem câteva ore aici." îi spun Hirei iar ea zâmbește oarecum ironic.
___
Cum îl scot eu pe Jungkook fără doasar penal acum? :')
CITEȘTI
Mariage d'Amour
RomanceMereu am fost acolo. Printre rafturile prăfuite ale bibliotecii stăteam și noi. Râzând, glumind, lucram împreună la aceleași materii pe care le uram din tot sufletul nostru. Și totuși, tot lucram. Era bucuria să ne avem unul pe altul, să ne ajutăm r...