Luptatorii din Lyoko

1

Numele meu este Aang Slitis si am varsta de 16 ani.Am fost nascut in Koreea dar dupa varsta de 8 ani m am mutat in America.Momentan sunt la o scoala basic din Los Angeles
Nu asta conteaza,ceea ce urmeaza sa va povestesc m a marcat pe viața.

Era data de 7 octombrie,o noapte de marți.Ziua urmatoare trebuia sa predau un proiect important la fizică.Faceam un robot pt proiect asa ca m am decis sa merg in vechea fabrică din oraș pt a cauta pe acolo ceva lucruri din ce sa il fac.cand am ajuns acolo m au luat fiiori.Nu am bagat de seama.Am intrat si am inceput sa caut pe acolo.Totul a fost bine pana cand am gasit un lift ciudat.Uimit am fost cand am vazut faptul că liftul funcționa chiar daca acest loc a fost parasit acum 100 de ani si NIMENI nu a m-ai trecut pe aici.Liftul m a dus intr o camera cu un calculator cu fire scoase din el.Mai jos cu un etaj,erau niște tuburi mai exact 4,la ultimul etaj,la parter,undeva in pamant,era o manetă

-Aang,mi am spus,nu trage de manetă...
Dar curiozitatea nu m a lasat si,si am tras.
Nu se intamplase nimic,asa credeam,dar cand m am intors sus la acel calculator am ramas socat.
calculator incepuse sa functioneze si acele fire erau incinse si parca iesea curent din ele.Pe ecran au aparut diferite coduri ciudate si pentru mine erau usor de citit.M am dus jos si am obs ca acele tuburi s au deschis si a iesit un fum ciudat.Cand m am dus sus mi am dat seama ca acel calculator era unul cuantic iar acele simboluri erau din matematica cuantică.Cand m am așezat jos pe un scaun,am incercat sa caut prin fisiere dar ecranul era roșu plin de simboluri

-Bună?S a auzit o voce
Speriat am tresărit si am ramas uimit cand am vazut ca pe ecranul calculatorului se uita la mine o fată.Avea parul lung si roz.Era imbracata intr o rochie puțin mov și lungă

-Bună?Te cunosc?intreb eu
-Ce?Nu stiu,nu cred!Imi raspunse fată sinceră,nici nu știu cine sunt sau unde sunt acum!
-Ești o inteligența artificiălă?am intrebat curios si uimit
-Nu nu,a dat din cap fata,ma simt om,simt tot din corpul meu.
-Ok am inteles.Am raspuns si am lasat capul in jos.Cum te cheama?
-Nu stiu!Pe tine?
-Sunt Aang!Ce zici sa iti pun eu un nume pana voi afla numele tau real,ti ar place...ăh hm...Miho?
-Sună bine!A spus fata si mi a dat un mic zâmbet
-Super!Ok Miho,unde te afli mai exact?
-Aang,sa fiu sinceră,chiar nu stiu.Mi se pare ca sunt intr un un turn inalt.Unde X albe sunt peste tot in jurul meu.Le pot simți dar nu le pot atinge.
-Hm nu imi dau seama unde te afli.Miho te rog poti iesi din turn pentru mine?Am intrebat eu convingator
-Da dar cred ca vom pierde conexiunea.Mi a raspuns fata.
-Este ok,nu te ingrijora.

Miho incercă sa iasă din turn.Fata stătu 2 secunde si incepu sa se plimbe.Analiză tot ce era in jurul ei.Ramasa socata cand vazu ca era intr o jungla de pe cer.Sub acea jungla se afla un acid portocaliu ce era fatal dacă cadeai in el.Cand fata a vrut sa se intoarcă in turn ceva sunete cibernetice s au auzit in spatele ei.Miho s a intors ușor si ochii i s au marit dupa ce a vazut ca in fata ei,un Crab uriaș cu un semn ciudat pe cap,era gata sa o calce in picioare.Crabul avea un singur ochi,si din el o lumina roșie a inceput sa crească.Fata speriata a inceput sa fugă

-Ajutor!Aang ma auzi?
Eu eram pe calculator,cautam ceva informati despre lumea unde se afla Miho
-Da te aud Miho!Am o harta uriasă langa mine si te vad unde esti,vad si crabul vare te fugareste!In 10 metri ai turnul!
Dupa ce fata auzi acest lucru ea a sarit direct in acel turn

-Miho?MIHO?Esti bine
-Da aang,s a auzit o rasuflare si fata s a intins pe spate.Tu esti bine?
-Da.Cat timp ai analizat tu lumea unde te afli am facut cumva sa iti trec analizele pe laptopul meu.Vom putea vorbi de acasa.
S a facut tarziu trebuie sa plec.m ai am si ceva proiect important de facut.Ne auzim maine Miho.Stai in turn si nu iesi!
-Da Aang.Noapte bună.
-Noapte buna Miho

Am plecat de acolo si m am dus direct acasa.Era miezul nopți.Mult am mai stat pe acolo...