Mariage d'Amour

Capitolul 4

"Totul o să ia culoare de acum."

*
" [...] un nor strâns pe care, dacă mă chinui să-l desfac niciodată nu reușesc. Am încercat cu dinții și cu unghiile, i-am dat voie timpului, vieții să șteargă, dar nimic... Povestea tot acolo rămâne."
-Amantele trecutului

Mintea îmi tot dă indicii și amintiri de săptămânile trecute parcă cu fiecare lucru nou cel găsesc de zi cu zi. Acum, un moment de creativitate la cercul de lectură, își bate joc de mine cap-coadă. Ce ar trebui să scriu? Aproape toate persoanele din cameră îmi știu povestea. S-a răspândit cu o putere magnifică.

Și dacă scriu ficțiune? Dacă leg citatul respectiv cu o poveste de dragoste? Nu pot... tema este una realistă. Atunci o să scriu despre prietenie. Cel puțin, grupul meu nu s-a încris la cursul ăsta așa că nu mă pot face de râs. Dar ar fi fost drăguț să văd zâmbind.

Nenumărate cuvinte așternute pe hârtie într-ul stil cotidian. Mă opresc la primele propoziții scrise pe ciornă. Apoi le modific încât să le dau o tentă formală. Așa pargurg două paginii de câte treizeci de rânduri fiecare. Privesc pupitrul de citire după ce termin iar mintea-mi o ia razna. Nu vreau să citesc, să fiu în centrul atenției, nu fără prietenii mei care să mă încurajeze.

*

(Perspectiva lui Jungkook)

"Cum a fost cursul?" o privesc venind tot mai aproape.

"Oribil." îi dau o îmbrățișare caldă și râd.

"Cum așa?" mergem cu pași mici spre ieșirea din curtea liceului.

"Ne-a dat un citat despre o legătură strânsă care nu poate fi desfacută sau uitată și o compunere creativă dar realistă despre asta."

"Sună destul de avantajos. De ce nu ți-a plăcut?" îi privesc corpul care parcă începe să se umple de energie din ce în ce mai mult comparabil cu lunile trecute și pur și simplu mă simt mândru.

"A trebuit să îl citesc în fața tuturor, iar tu nu erai acolo așa că m-am simțit atât de criticată de privirile din clasă." asta mă pune pe gânduri dacă să mai fac un pas și să intru în clubul de creație sau să o las să-și prindă aripi încetul cu încetul.

Mama ei a început să o trimită la un psiholog cu care să vorbească despre tot și să o ajute. A spus că nu este o fire independentă, a fost închisă în mintea ei mult timp, însă trebuie să experimenteze cât mai mult singură, altfel o să devină tot mai dependentă de cineva. Dar de dragul ei...

"Pot să-l citesc cândva?" o întreb iar ea îmi zâmbește și aprobă.

"Tu ai procesul final în seara asta, așa-i?"

"Da. La ora șapte." acum îmi dau seama că am mers destul de mult.

"Și cum te descurci?"

"Până acum a fost bine. Procurorul e cam dur și sincer, cred că îi lipsește o partidă de sex la vârsta lui." râdem ambii și mă bate o dată pe braț.

"Ce rău!" râde și mai tare.

Casa Hirei e mai aproape de liceu, cea în care s-a mutat de curând, acum realizez asta. Descuie poarta iar eu o închid după noi, urmând cu casa plină de cutii.

"Jungkook!" mama ei zâmbește când intrăm ambii în casă.

Despachetează cât mai multe cutii și le aranjează.

"Rămai la prânz?" Hira fuge pe scări până în camera ei.

"Mi-ar fi plăcut, însă trebuie să o ajut pe sora mea cu câteva teme apoi trebuie să mă pregătesc pentru..." ea lasă jos tot ce are în mâini.

"O să fie bine, o să vezi. O să fim acolo și eu și Hira, plus Daejung și Dasom pentru că vin aici și plecâm împreună." îmi zâmbește mai cald acum.

Nu l-a menționat pe Hogi. Ce-o fi cu el? L-am văzut prin liceu dar mă evită de la un timp.

Hira coboară jos cu mai multe hârtii, creațiile ei de la cursul de lectură și mi le înmânează.

"Mulțumesc." le spun amândurora în același timp.

"Eu îți mulțumesc că m-ai adus. Ne auzim diseară!" mă îmbrățișează din nou.

Ies din locuința ei și mă uit peste hârtiile scrise de mână. Găsesc o brățară, manual făcută. "O să-ți poarte noroc".