capitolul 1

244 9 1
                                    


Viața mea nu a fost ca a altor fete. Nu am vrut să fac cursuri de balet, să port rochițe roz, să devin o prințesă, eu îmi doream să am o casă cu căldură și un frigider plin cu mâncare.
Știu că sună absurd dar acesta este adevărul. Eu și cu mama mea nu am avut un loc pe care să îl numim ,,al nostru”. Eu cu ea ne mutăm mult. Era mai tot timpul în căutarea unui loc de muncă.
Deși mama încerca, nu putea sa își mențină un loc de muncă mai mult de 1 an din cauza bolii sale. Suferă de o boală cardiovasculară, care îi poate face inima să se oprească.
La început boala a putut fi ținută în frâu, dar în ultimii 2 ani aceasta s-a agravat din ce în ce mai tare. Lucrul care ne înspăimântă pe mine și pe mama era faptul că rămâneam fără bani. Medicamentele ei erau destul de scumpe și eu aveam doar 15 ani, nu puteam să mă angajez nicăieri legal ca să fac rost de bani așa că am apelat la cele mai drastice moduri de a face bani.
Şi uită-mă aici. Am ajuns sa vând droguri. Cine s-ar fi asteptat de la fata de 16 ani, care era atât de slabă și firavă să vând droguri. Am făcut asta până am adunat bani pentru a platii facturile, să cumpar medicamente și să am bani și să ne cumpărăm de mâncare.
Mama nu știe ce fac, ea crede că lucrez la un restaurant sau cel puțin că am un loc de muncă normal. Cu un loc normal de muncă nu puteam să acumulez nici macar 40% din cât am făcut din vândutul de droguri, având în vedere faptul că sunt, încă, minoră.
Totul mergea bine, parcă prea bine așa că universul trebuie să îmi dea iar viața peste cap, mama a făcut infarct și a trebuit să stea în spital 2 săptămâni ca să își revină. Factura de spitalizare a fost mai mare decât chiria noastră pe 3 luni, așa că am ajuns iar să vând droguri ca să pot să plătesc spitalizare și celelalte costuri.
Poate o să spuneți că o fată de 16 ani nu poate să facă asta ,dar când îți iubești mama, ea fiind singură persoană care a rămas pe aceasta lume lângă tine ai face orice.
Dimineața aveam o viață normală (să zicem) înainte, mergeam la liceu. Îmi doream să termin liceul ca să am o diplomă și să am un loc de muncă stabil și salariu decent. După ce veneam acasă începea adevărata aventură. Trebuia să îi dau mamei mele medicamentele, să îmi fac temele, să fac de mâncare și seara trec în acțiune. Plecam de acasă după ce mama adormea și știu sigur că nu se poate trezii deoarece medicamentele o făceau să doarmă ca un copil mic.
Eram distribuitorul numărul 1 din cartierul meu mizerabil din Los Angeles. Nu eram o ciudată aveam un prieten pe nume Will. Îi dădeam droguri și îi mai povesteam despre mama mea. Ne întâlneam pe acoperișul unei clădiri, acolo era locul nostru.
-Mi se pare mie sau te-ai mai îngrășat? spune Will.
-Poate un pic, jumătate de kilogram.
În ultimele 3 săptamani am câștigat bani cât pentru 2 luni așa că mi-am permis să manânc mai mult decât mănanc de obicei. -Tu cum o mai duci? Tatăl tău cum mai este?
Mă uit la stele. Era o seară senină de octombrie. Cerul era plin de stele, dar cand ma uit cu atenție văd una care se mișcă. O stea căzătoare. Se spune că atunci când vezi o stea caăzătoare și îti pui o dorință acea dorintă se v-a Îndeplinii.
-Tata este așa cum este el, un alcoolic care stă toată ziua fără să aduca nici un ban în casă, și dacă găsește un dolar se și duce cu el la magazinul din colț să își ia o bere. Nu se gândește că în casa lui mai există o persoana care trebuie să supraviețuiască și că nu trebuie să îs dea toți banii pe alcool. Dacă i-aș spune asta înca o dată cred că o sa iasa mai rău decât o ceartă. Ce să îi și faci? Totul e dat naibii.
Will lucrează la un restaurant cu un salariu minim pe economie așa că totul nu este foarte strălucit nici pentru el.
- Cu școala cum mai stai? mă întreabă el.
-Să zicem că mă descurc, nu prea am timp să îmi fac toate temele, dar mă chinui să nu am note mici. La tine?
-Și la mine la fel, dar nu prea mai am chef să merg. Totul îmi este dat peste cap de când mama a murit, de abia ne descurcăm cu banii si tata este destul de neglijent.
Un lucru pe care îl avem în comun eu și cu Will este faptul că avem multe problem pe cap dar nu ne dăm bătuți. Trăim amândoi în sărăcie așa că ne putem înțelege unul pe altul, ne putem aduce zâmbetul pe buze reciproc, ne împărtășim lucrurile bune și rele care ni se întâmplă, ne sfătuim și dacă ne dorim o îmbrățișare știm că ne putem baza unul pe celălalt.
Măcar universul mi-a dat un prieten, să nu fiu chiar singură pe lume.
Mă uit la ceas si văd că este trecut de ora 12 și trebuie să mă întorc acasă și să dorm. Nu am mai dormit un somn de 8 ore de mult și nici nu cred că o să apuc să fac asta curând, dar cred că mi-ar prinde bine unul.
-Dragă Will, prietenul meu, trebuie să te părăsesc, am spus eu sarcastică. Mă întorc la apartament, mâine am școală. Sper să ne mai întâlnim săptămâna asta.
-Noapte bună, Eveline! spune.
-La fel, spun.
Ne îmbrățișăm și pornesc spre apartament.
Am încercat asta de mai multe ori, dar fără rezultat. Sper că de data aceasta universul să mă asculte, așa că îmi pun o dorință.
-Îmi doresc ca viața mea să se îmbunătățească, atât vreau, vreau să am o viață mai bună.
Ajung la apartament cu gândul că poate de data aceasta universul m-a ascultat și viața mea o să devină mai bună.

Suflete AmareUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum