Ea și Ei

4. Poc!

Într-un final a reușit Mel să răspundă apelurilor mele neîncetate.

-Hei, Lynnet / stai, stop, stop, stop, ea folosește acest apelativ al numelui meu numai în cazuri extreme, ce o mai fi făcut?/

-Hei, mă întrebam...

Dar nici nu am apucat să respir că mi-a luat-o înainte.

-Îl mai ții minte pe Will?Eu...eu îl țin, spune ea printre hohote de râs. Vorbim mai încolo Lyn, iar apoi închide.

Nu, nu e de bine. Iar s-a îmbătat?! Fetița asta ar trebui să o ia mai ușor cu asta. Dar mă ocup de ea mâine, trebuie să îmi găsesc ceva de făcut în după-amiaza asta.Apoi primesc un mesaj: "Hei iubire, vii diseară pe la mine?". Exact cum credeam, era de la Max. Dar acum dacă stau să mă gândesc nu e o idee așa de rea. Mă îmbrac repede și apoi iau un taxi.

Ajung la el și intru tiptil datorită faptului că Mr. Max iar și-a uitat ușa deschisă, tipic lui.

Bineînțeles, stătea pe calculator. M-am holbat puțin la el, iar apoi am sărit pe spatele scaunului, dărâmându-l cu tot cu el.

-Hei ce?! spune el râzând iar apoi începe să mă sărute.

M-a aruncat în pat iar când se pregătea de marea aruncare, m-am rostogolit și am căzut din pat.

-Nu, nu acum, zic eu râzând de avântul lui. Apoi aud soneria și mă duc să deschid.

-Ce cauți aici? zic eu uitându-mă la Melanie care cădea în brațele mele.

-Mi-e...mi-e rău, spune ea de parcă ar fi ultimele cuvinte spuse.

-Max, mișcăți cele două picioare stângi aici, țip eu încercând să rezolv ceva.

-Melanie? Din nou?! spune el oftând.

O punem în pat să adoarmă și adormim toți trei copleșiți de acea zi oarecum obositoare.

Mă trezesc singură în pat iar apoi aud pași repezi venind spre mine, iar apoi o bufnitură, poc. Speriată de zgomot, fug într-acolo.

-Iar?! spun eu râzând. Iar a căzut pe scări. Ce e asta?

-Eu...eu voiam să fiu drăguț. A fost micul tău dejun. Îmi pare rău.

-Nu-i nimic, spun eu râzând și încercând să îl ridic.

Chiar nu mă așteptam să faca asta. A fost drăguț din partea lui, dar parcă ceva s-a schimbat. Apoi mi-am dat seama, Matt! El probabil a ajuns de dimineață acasă, eu încă sunt aici. Așa că am găsit o scuză pentru a pleca cât mai repede.

Când am ieșit pe ușă mi-am dat seama că uitasem ceva, Melanie.
Apoi am pus imediat mâna pe telefon și am sunat-o.

-Hei, tocmai voiam să te sun, îmi spune ea.

-Da, păi era și cazul, ce ai pățit aseară?

-Fusesem la un club și știu că Max era cel mai aproape și...și aveam nevoie se ajutor.

-Păi și unde ești acum?

-Da, despre asta. Ieri am băut pentru că...pentru că mama a plecat, de tot. A avut o ceartă nasoală cu tata și na. Eu acum stau la Will.

-Poftim?! Stai la Will? Trebuia să te muți la mine...Oricum mă bucur că acum ești bine și îmi pare rău de mama ta, dar acum trebuie să plec, îi zic eu iar apoi îi închid.

Când ajung în fața ușii nu îmi vine să cred ce văd. Era...Era..