Vicii Primare

Capitolul 33 - Ține-mă!

Brațele lui erau încolăcite de mijlocul meu în timp ce număram secundele rămase până intram în Noul An. Eram în același restaurant în care mă adusese acum două zile și nu băgasem de seamă cât de mulți oameni erau în încăpere. Avusesem parte de o cină relaxantă în care nu ne-am oprit din a ne sorbi din priviri. Lumea din jur nu părea să mai existe ori de câte ori îi admiram verdele ochilor ce mă sfredelea cu ardoare de fiecare dată când avea ocazia.

Ne-am sărutat fără să ne pese de toți oamenii din jur în timp ce artificiile bombardau cerul întunecat. Era acel gen de sărut care promitea că tot ce se întâmpla între noi nu avea să se sfârșească nici anul acesta.

-La mulți ani, Lavinia! Mi-a spus când și-a dezlipit gura aia păcătoasă de a mea.

-La mulți ani și ție, Răzvan!

Păream formali în adresări folosind prenumele nostru dar deja-mi oferise prea multe decât aș fi putut să-i cer.

Mă mai sărută o dată și ne așezăm la masa noastră de lângă fereastră. Își trage scaunul aproape de al meu și mă cuibăresc în brațele sale cât privim artificiile, ascultând oamenii cum chiuie și își urează diverse în Noul An în care abia intrasem.

-Nu vrei să-i suni pe părinții tăi să le urezi toate cele bune? Mă întreabă aproape de ureche și mă sărută pe obraz.

Oftez, trădându-mi ultimele gânduri ce mă necăjeau și-mi scot telefonul din poșetă. Îi trimit un mesaj, mai întâi, lui Tudor ca să trag mai mult de timp și îl apelez pe tata de frică să-i aud vocea mamei. Observ că nu răspunde și un fior rece îmi trece peste șira spinării.

-Nu-mi răspunde. Spun și arăt spre ecranul telefonului ca să punctez pe această idee.

-Încearcă s-o suni pe mama ta atunci.

Scâncesc în sinea mea și o apelez pe mama fără prea mare tragere de inimă. Când îi aud vocea în difuzor, uit de ce am sunat-o și mă înec cu salivă de emoție.

-La... La mulți ani, mami! Reușesc să murmur, încercând să-mi înăbuș o tuse uscată.

-La mulți ani, scumpa mea! Îmi răspunde cu o voce stinsă și brusc realizez că ceva nu este în regulă.

-S-a întâmplat ceva, mami? Întreb și mă desprind din îmbrățișarea lui Răzvan de parcă ar putea să-mi vadă indecența mea cu el în public.

-Nu. Nu s-a întâmplat nimic. Îți doresc multă sănătate și fericire în Noul An și fie ca toa...

-Mama, spune-mi ce e. O întrerup și strâng din dinți de frică că s-a întâmplat ceva grav și ea nu vrea să-mi spună.

-Nu e nimic, scumpa mea. Nu ai de ce să-ți faci griji. Încearcă să mă liniștească dar nu pare deloc convingătoare.

-Pot vorbi și cu tata? Vreau să-i urez și lui „La Mulți Ani!".

-Nicolai doarme la ora asta. Spune mai mult bâlbâi și o presimțire proastă pune stăpânire pe sufletul meu.

Răzvan îmi face semn că dacă vreau putem să mergem în vizită la ei și, fără să mă gândesc la consecințe, îi spun mamei:

-Pot veni mâine în vizită pe acasă?

-Nu! Spune grăbit, după care își drege vocea. Nu înțeleg de ce îți faci atâtea griji. Nu este nevoie. Probabil ești cu prietenii tăi și te distrezi și noi nu am vrea să renunți la obișnuitele ieșiri pe care le ai la vârsta ta. Îmi spune pe tonul ei obișnuit de sarcastic.

-Dar eu...

-Lavinia! Încetează! Te comporți ca un copil. Eu vreau să mă culc acum. Ne mai auzim. Noapte bună!