In my heart ❤(Harry Styles)

❤Capitolul 8❤

Sam pov:

Un miros ma face sa îmi deschid ochii. Dar nu orice miros. Mirosul lui Harry. A fost aici.. Când? Cred ca dormeam. Dar ce a făcută el aici? Ies repede din cameră și cobor jos în pijamale. O vad pe Perrie la bucătărie pregătind un ceai.

-Buna dimineața raza de soare, zice ea.

-Neata, zic eu cascand. Cat e ceasul?

-Aproape 10.

-Băieții unde sunt?

-Au plecat mai devreme.

-Unde?

-Au o treaba.

-Iar trebuie sa omoare oameni?

-Nu știu. Acum hai sa bem ceaiurile pana nu se racesc.

Am luat ceaiurile și am mers în sufragerie. Am dat drumul la televizor pe un program de muzica.

-Claire,unde e o întreb eu.

-Aici, zice ea din spatele meu. De ce ma bârfiți?

-Stai cil nu te bârfește nimeni personalitate rara ce ești.

-Pai chiar sunt!

-Vrei vreun premiu?

-Mie nu mi-ati făcut ceai?

-Bucătăria e acolo, zice Perrie arătând cu degetul spre bucătărie.

-"Bucătăria e acolo" o imita Claire pe Perrie.

Harry pov:

-Liam,mergi dracu mai repede.

-Ce dracu sa fac, merg cat de tare pot.

-Louis, deschide geamul ca sa pot sa trag.

-La dracu sunt prea multi, zice Niall.

-Cine sunt?

-Oamenii lui Ayden.

Suntem în mașină de o jumătate de oră și încercăm să scăpăm de unii. Am deschis geamul ca sa trag și un glonţ mi-a rănit bratul.

-Harry ești bine, întreabă Louis.

-Sa scăpăm dracu odata de ăștia și să mergem acasă, zic eu.

Sam pov:
Stăteam toate trei pe canapea și ne uităm la televizor. Știu nici eu nu știu cum de am ajuns aici. Dar trebuie sa îi dăm și ei o șansă *nota de sarcasm*. Ne uitam la știri și ne facem griji de băieți. Este ora 17:00 și ei nu au dat nici un semn. Sper sa fie bine. O bubuitura puternica ne-a făcut să ne ridicăm și să mergem spre locul de unde s-a auzit zgomotul,usa de la intrare. Spre norocul meu erau băieții. Erau raniti. Stai, ce?

-Doamne, ce ati pătit,zic eu.

-Gloanțe, spune Louis.

-Sunteti bine, zice Perrie.

-Suntem bine,iubito,spune Zayn.

Am făcut câtiva pași în fata ca sa ma duc la Harry sa îl ajut, dar ceva sau mai bine zis cineva mi-a luat-o în fata. M-am uitat dezamăgită la Harry,si m-am întors la Louis sa îl ajut cu rănile.

-Ești bine, ma întreabă Louis când vede câteva lacrimi în ochii mei.

-Eu sunt, dar trebuie sa te facem și pe tine, zic eu râzând ștergându-mi lacrimile.

Am dezinfectant rănile lui Louis, și din partea cealaltă a canapelei se auzea numai vocea lui Claire. "Iubitule, te simți mai bine? " sau "Ma bucur ca ești bine". Eu ași fi vrut sa îl întreb dacă e bine, eu am fi vrut sa ii spun ca ma bucur ca a scăpat. Eu, eu,eu. Dar nu am făcut nimic. Stau pe canapea și mă uit la Claire cum îl ajută pe Harry sa urce scările.