Visele sunt ruinate, s-a cam dus speranta. De aceea nu voi mai iubi, ca sa nu-mi complic viata!
Ma pregateam sa merg la intalnirea despre care vorbisem ieri.Am ales o tinuta lejera,nu iesita din comun.Am aruncat o privire spre ceas si am vazut ca nu mai aveam mult timp la dispozitie.M-am pus in pas alergator si am pornit spre local.
Am inceput sa fug deoarece mai aveam doar cinci minute pana la ora fixa,dar intr-un final am ajuns exact in timp.Dintr-o data o umbra ma cuprinse si ma regasii intr-un loc complet negru.In fata mea aparu o silueta misterioasa dar cunoscuta.Era ingerul mortii.
- Ce mai doresti de la mine? am intrebat eu asteptand un raspuns cat mai rapid,deoarece timpul trecea si nu ar fi dorit sa ajunga tarziu.
- Ce doresc?
- Ehm..cred ca asta am spus,sau nu ai auzit tu bine.
- Nu vreau nimic.Doream doar sa iti reamintesc lucrurile pe care eu am spus sa nu le faci,spuse pe un ton ridicat.
- Si ce am facut eu rau ah? intrebasem ne stiind despre ce vorbeste.
- Acel tip,acel uman,acea persoana pe nume Harry cu care tu in momentul acesta te intalnesti facea parte din cealalta viata a ta.Eu ti-am spus sa nu mai ai nici o legatura cu nimeni din viata ta anterioara.A fost o avertizare pentru care vei plati,dupa aceste spuse disparu iar regasindu-ma din nou in fata localului.
Intrasem inauntru si il vazusem pe Harry,dar in acel moment am inceput sa devin cucerita de lacrimi fierbinti ce se scurgeau pe pielea mea alba.In fata mea chiar acolo el fara nici o preocupare era in bratele unei fete roscate.Acestia se sarutau neavand nici o treaba.Harry ma zarise si ar fi dat sa vine spre mine dar,am fugit in lacrimi.
- Prea multe amagiri turnate in pahare, mult prea multe vorbe dure si semne de exclamare. Sincer acum nu-mi pare rau ca te-am vazut si fara masca,nu exista "scuza-ma" in cazul tau asa ca lasa! ma gandeam in sinea mea.
Sangele imi fierbea in vene,de nervii ce ii aveam.As fi vrut sa distrug totul in fata mea,sa ramana totul praf si cenusa.Nu m-as fi asteptat la una ca asta din partea lui.
Inauntrul meau simtea cum un ocean de lacrimi se revarsa in ochii mei ce usor se stingeau,capatand o culoare a urei.Chiar ce-a mai importanta persoana imi distruse un ocean de vise si sperante.De unul singur a ales sa fie ultimul vers.
Niste nori negrii acoperisera stralucitorul soare,si o ploaie rece se nepustise peste oras.Acelasi lucru era si in sufletul meu.Imi placea sa mearg prin ploaie,cel putin asa oameni nu ar fi observat lacrimile mele.
Ajunsa in fata unui parc m-am asezat pe o banca continuand sa plang.Dintr-o data o voce cunoscuta imi rasuna prin minte.
- Iubirea absoluta e rara si e periculos sa ne lasam calauziti de fantoma ei,pentru ca jertfim fericirile possibile ce ne stau la indemana.Nu merita sa plangi pentru nimeni,iar cine va merita cu siguranta nu te va face sa plangi,era vocea demonului ce rasuna in mintea mea, afectata de gandurile sumbre ce nu imi dadeau pace.
Cateodata, cel mai bun antidot este sa gusti o inghititura din otrava care te-a ucis.Asa ca decise sa mearga sa isi refaca energiile pierdute prin lacrimi,cu,cateva picaturi de sange.
