Căsătorie și război

♤capitolul 14♤

Ryan

Ziua asta începuse în cel mai nenorocit mod posibil,iar faptul că nu știam unde dracului mă aflam,eram legat mult prea strâns pe scaunul ăsta nenorocit,cu o rămășită dintr-un bec,ce acum se legăna dintr-o parte în alta în încăperea asta fără ferestre,dar cu o ușa metalică,după care se tot auzeau tot felul de voci și zgomote,o făceam și mai de rahat.

La câți banii au nemernici ăștia,ai fi jurat că ar fi avut un buget decent care să te facă să îți trăiești ultimele clipe cât de cât confortabil.Durerea din capul meu mă ucidea,dar m-am chinuit să mă ridic în picioare și să trag aer în piept,chiar înainte să mă arunc pe spate și să rup scaunul de lemn de care eram legat.

Scaunul se rupsese,sfoara,nu,dar mă alesesem,totuși,cu o vânătaie de toată frumusețea.M-am împins în picioare,până la zidul din spatele meu,și m-am ridicat,lipindu-mi spatele de el.Era rece,aspru și jur că miroase a moarte.Doar că mirosul de moarte avea să vină de la mine,dacă nu găseam o cale de scăpare.

Becul acela mă scoatea al dracului de mult din minți,dar nu ca sunetul îngrozitor pe care ușa metalică la făcut atunci când sa deschis.Pe ușa,din câte vedeam,intră o matahală de zece ori cât mine,cu mușchi care i-ar face pe ai mei să para a unui copil de doisprezece ani.

Trăgea după el un scaun din lemn,pe care la așezat în mijlocul camerei.A întins brațul și a prins becul,oprindu-l din legănat.Chiar și cu lumina aia slabă,eram mai mult ca sigur că voia să mă ucidă.Și o făcea doar din plictiseală,pentru că eu pe lângă el,nu păream decât o musculiță inofensivă.

Din spatele lui,dacă nu aș fi auzit afurisitele alea de tocuri,care spărgeau liniștea cu mersul lor legănat,apare o tipă înaltă,blondă,cu un material ce stătea pe ea mult prea bine ca să o pot numi rochie.

Căci ce purta ea,asortată cu niște cisme negre,până la genunchi,era o bucată de material negru,cu șirete ce îi dezgoleau pieptul și soldurile.Umflatura ce se afla sub rochie era mai mult ca singur pistolul pe care nu prea încerca să îl țină ascuns.

A intrat înăuntru,făcându-i semn din cap matahalei.Acesta sa retras imediat,trecând din nou tâmpenia aia de ușa metalică după el.Mi-am analizat temnicera din cap până în picioare,apoi mi-am dres glasul,întorcându-mi capul într-o parte.

-Te-au trimis să mă torturezi sau să ți-o trag? o întreb rânjind,sperând să se simtă ofensată și să iasă pe ușă la fel de repede cum a intrat.

Dar nu am auzit decât un surâs din partea ei,în timp ce sa așezat ca o pisică în calduri pe scaunul din mijlocul camerei.Încercam să nu mă uit în jos,să mă holbez la lenjeria pe care o lăsase la vedere odată ce sa așezat pe scaun,cu picioarele de-a lungul spătarului.

-Nu plănuiesc să fac decât un lucru,italianule.Să împiedic nunta cu așa zisa ta "mare iubire",își dă ochii peste cap,parcă călcată pe nervii de Clary.

Și-a lăsat bărbia pe brațul ce îl avea sprijinit pe spătar,analizându-mă din cap până în picioare.Dar la cât de bine lumina porcăria aia de bec,nu cred că avea ce să vadă.

-Băgându-mă în mormânt? Altfel,nu văd de ce ai aduce un pistol cu tine,când eu sunt cel în dezavantaj aici.

-Dacă e nevoie,de ce nu,ridică ea din umeri.Ar trebui să-mi mulțumești.Taică-miu avea alte gânduri cu voi.

Taică-su? Se pare că nu doar ai mei au avut chef să facă niște moștenitori.Dar care să le moștenească toate defectele,mai ales cele care vor să verse sânge.Sângele familie mele și a lui Clary,mai exact.

-Dacă ai de gând să-l folosești,blondino,te sfătuiesc să o faci acum,pentru că,dacă scap de aici,o să îți dorești să o fi făcut.

A oftat lung,ridicându-se de pe scaun.Și-a scos pistolul de sub tivul rochiei și a venit spre mine,legănându-se după un picior pe altul,ca și cum ar fi extrem de plictisită și beată.