Capitolul 9

23 5 1
                                    

Gândurile îi fură întrerupte când soneria și niște bătăi în ușă se făcură auzite...

- YoJung! Vino și ia copilul, cineva e la ușă...

YoJung luă repede copilașul și pleacă cu el în cameră cu gândul să-l hrănească.

Jimin deschise ușa, fu șocat să vadă cine stătea în prag.

- Oh! Bună ziua doamnă și domn Go.. Nu mă așteptam să ne vizitați tocmai astăzi, intrați!
- Bună dragule! zise doamna Go în timp ce îi înmâna o pungă cu câteva alimente.
- Nu era nevoie, mulțumim, spuse Jimin zâmbind.
- Ba sigur că era nevoie, am venit neinvitați, dar am dorit să o vedem pe cea mică.
- Imediat o chem pe YoJung.

✨☁️🌙

După ce mâncaseră, YoJung și mama ei rămăseseră să se mai joace puțin cu cea mică, în timp ce Jimin îl trase pe domnul Go într-o parte.

- Domnule Go.... Am să vă întreb ceva foarte important... Știți.. YoJung este... soarele vieții mele, este cea ce îmi face ziua mai senină. Este persoana pe care o iubesc mai mult decât pe mine însămi. O iubesc... O iubesc nespus, iar dragostea mea pentru ea nu poate fi exprimată prin niște simple cuvinte. -
- Da, fiule, poți să o iei de mireasă, îl întrerupse domnul Go.
- Serios?! exclamă Jimin.
- Când nu am fost eu serios?

Băiatul îl îmbrățișă pe tatăl fetei. Nu știa ce să zică, se simțea în al nouălea cer. Era atât de fericit că în sfârșit va putea fi numai și numai al ei, iar ea, numai și numai a lui. Își imagina deja nunta și cum va arăta tot.

- Bine, acum haide să ne întoarcem. Se vor întreba fetele ce s-a întâmplat.

Când au intrat, le-au văzut pe cele două cum se jucau cu cea mică. Chicotele ei îl făceau să creadă că tot ceea ce se întâmplă în viața lui nu era real. Îl făceau să creadă că tot ceea ce se întâmpla era doar un vis frumos.

Viața lui era perfectă. Nu avea răbdare să le zică și părinților lui că se va căsători cu cea ce i-a făcut sufletul să sară de bucurie și entuziasm 24/7.

✨☁️🌙

YoJung și Jimin stăteau pe canapea, în fața televizorului, privind un film deoarece la un moment dat autorul nu mai are idei și viața nu mai are sens pentru că totul e perfect și nu știi ce dramă sa aduci in poveste...

YoJung și Jimin stăteau pe canapea, în fața televizorului, privind un film deoarece la un moment dat autorul nu mai are idei și viața nu mai are sens pentru că totul e perfect și nu știi ce dramă sa aduci in poveste

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.


YoJung și Jimin stăteau pe canapea, privind un film, luând o mică pauză după o vizită a părinților, in timp ce cea mică dormea.

- Jimin, dormi?...
- Nu.. mormăi băiatul.
- Nu știi oare...
- Ce?..
- Oare pinguinii au genunchi?...
- E DOUĂ NOAPTEA YOJUNG!!

YoJung și Jimin stăteau pe canapea, în fața televizorului, privind un film

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

YoJung și Jimin stăteau pe canapea, în fața televizorului, privind un film. Era ora două (noaptea, yh) în timp ce fata încă nu adormise (știu păpușa, canapeaua nu se folosește în asemenea scopuri, If u know, u know).

- Mă întreb dacă știe că azi este aniversarea noastră de un an... (daaa, ce repede a trecut un an, lmao)  șopti fata dorind să se ridice însă o mână o opri.
- Cum sa uit, draga mea? zise băiatul cu un zâmbet ștrengar.

O trase înapoi pe canapea și se lăsă peste ea.

- Credeam că dormi.
- Nahhh, nu pot sa adorm, deși am incercat.. zise Jimin inocent.
- Mhm... Ce naiba-?... făcu YoJung referire la filmul ce era derulat acum pe ecran, iar scenele sale o dezgustau... (idk why)

Dori să schimbe canalul însă Jimin o opri. Fără nici un cuvânt, îi luase telecomanda din mână și o puse înapoi pe măsuța de cafea, în timp ce el se lăsa ușor peste ea sărutând-o pe buze și coborând pe gât. Îi scoase tricoul ca mai apoi să facă la fel și cu al lui. Îi aruncase o privire "ești sigură?..." iar ea dăduse din cap aprobator.

Îi dăduse firele de păr după ureche, iar mâinile i se îndreptau spre pantalonii sportivi ai fetei. Se rostogolise cumva, ca prin magie, deoarece nu căzuse niciunul de pe canapea, iar fata ajunsese deasupra acum.

Ea își amintise de toate momentele de genul cu Baek-kyeong (vreo 3 undeva). Prima dată i-a spus că nu era pregătită deoarece era prea devreme, iar atunci a fost momentul când el și-a arătat adevărata față. Însă după toată întâmplarea, ea încă îl iubea... In rest, ar putea zice că de fiecare dată a fost... oribil?... Era dur mereu, și niciodată nu o lăsa să zică măcar dacă e ok sau nu. Însă îi era frică, îi era frică să zică că vrea să se despartă sau să anuleze căsătoria, știind ce fel de persoană era. Dar o șansă s-a ivit, și indiferent de cât de mult îl iubea și cât de frica îi era, a mers înainte și i-a pus capăt. Iar acum era cu cineva căruia chiar îi păsa de ea. Cineva care era grijuliu și atent (în mai multe domenii), cineva care mereu punea pe ea și alegerile sau părerile ei pe primul loc. Cineva care o proteja și îi proteja copilul.

Băiatul se mai uită odată la ea și din priviri întreba dacă e sigur sigur, iar ea aprobă.

✨☁️🌙

Lumina puternică o trezi. Cu ochii întredeschiși, privi împrejur. Se întinse puțin iar un zâmbet îi apăru pe față când văzu că era învelită cu o plapumă, iar tot ce se întâmplase aseară îi reveni în minte. Își verifică telefonul și văzu un mesaj de la Jimin.

"-La 21:00 să fiți gata, am o surpriză pentru voi=)"

Zâmbi încă o dată după care se ridică și fugi spre fetița ei pentru a vedea dacă totul e bine.

Hey, hewo! Mii și mii de scuze pentru că nu am postat, pur și simplu se mai întâmplă să uiți că ai de scris, și se mai întâmplă să nu ai inspirație 😕

În orice caz, cumva cumva a trecut un an, nu știu cum, dar cumva. Am pierdut noțiunea timpului pentru cartea respectivă so yh... dar să zicem că da da...

a chanceUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum