O mie de gânduri, sentimente și o singura persoana

Capitolul 1(Partea I)

15 decembrie 2007,tot felul de mămici așteptând pruncul sa i se de-a in brațe,glasul asistentelor și doctorilor sunt blânde.Mama mea pe cale să mă nască.Durerile nu-i mai făceau față.Tata din ce-a laltă parte a Bucureștiului,undeva departe mai exact la o închisoare.Motivul pentru pedeapsa? vi-l spun imediat.Inaite ca mama mea să mă nască ,tata a furat, exact a furat ,iar mătușa mea Iuliana ,l-a pârât.Hâh...groaznic sentimentul, credeți-mă.Tata a fost condamnat la închisoare timp de 3 ani cam așa nu știu mai exact daca a mai făcut ceva înainte ,însă știu că era un vagabond.Dupa naștere,mama a stat puțin în spital,iar după ma lăsat singura acolo.Nu știți cât de tare doare sa auzi asta din partea familiei .Ea bineînțeles că și-a refăcut viața,pe tata la lăsat acolo ,iar pe mine aici.Sa mai spun ceva....nici măcar o secundă nu ma vrut în viața ei.De ce?nici eu nu știu asta .Știu doar că nu are instinct matern.A vrut să mă avorteze.Da exact să mă omoare efectiv și eu să mă duc în rai ,iar ea sa fie fericita .Nu știu cât de fericită ,însă tata nu era de acord cu asta .Tata i-a zis mamei că dacă o va face,o va bate rău .Ea s-a speriat așa că ma lăsat în viața .După timpul în care eu stăteam în spital , sănătoasa și cu kg super ok ,cineva ajunge acolo și mă ia acasă la ea .O femie umpic scunda ,parul până la ceafa ca un bărbat ,roșcată ,cu un chip blând .Ajung la ea, nu știam mai exact ceea ce era în jurul meu ,pentru că eram mică ,chiar foarte micuța .Eu cresc ,timpul trece ,eu chiar credeam că ea e mama mea.Credeam că ea e femeie care a indurat toate durerile nașterii.Insa din păcate nu a fost așa .O scorpie de femie pe care o urăsc din toată inima ,ma născut.Trist știu.Am fost botezata de prietenii ei .Pe ea o chema Ani.Pe ei nu-mi aduc aminte cum îi chema .:( Însă aveau o fata pe nume Bianca.Parul blond,ochii albaștri,cu câțiva ani mai mare ca mine,umpic mai înaltă și îi plăcea să poarte rochițe.Eram foarte fericita ,nu știam ce îmi va urma in viața și câtă durere voi suporta.Stiu că mă răscolesc și nu e bine ,dar îmi place să-mi împart povestea cu alții,sperând să nu facă aceeași greșeală ca scorpia de mama.Mereu când mă speriam sau îmi era frica de ceva sau cineva ,ea mă lua în brațe și mă mângâia pe par.Imi spunea Nu plânge Elena a trecut!iar după mă calmam.La vârstă de 3 ani ,am plecat de lângă ea , deși mi-a promis că nu va pleca de langa mine .Însă nu s-a putut ține de într-o zi .. ne-am urcat în mașină fiului ei.El conducea cu un pic de viteza ,eu stând cu ea în spate eram foarte fericite.Ajunsi la direcția generală de asistență socială și protecția copilului,vad niște scări.Apoi o femie mai invatata un pic de cat ea ,cu riduri pe față care tușea.Am privit-o.Ma privit. M-am uitat la ea și am întrebat ce facem acum.Femia ma strigat și mi-a zis:Andreea ce faci mamaie ,eu sunt bunica ta!. Picioarele mi se făcuse înghețată topita ,și i-am răspuns că bine. M-am dus la Ani și am întrebat-o ce se întâmplă. Mi-a răspuns că de acum încolo voi locui la bunica mea . Nu am vrut .Nu înțelegeam ce se întâmplă însă tot ceea ce știam era că nu voiam să mă despart de Ani. Bunica era din partea tatălui.Mama lui.Am urcat dreptele clădiri.Acolo era toată familia tatălui + scorpia de mama. Eram confuză ,nu știam ce voi face ,dar plângeam foarte rău . M-am dus către scorpia aia și m-am uitat la ea zâmbind . Ma împins de lângă ea , bineînțeles și mi-a dat o palmă ,deși nu-mi aduc aminte sa fi făcut ceva ...Niste femei la cămașă cu foarte multe dosare stăteau la birou. M-am dus langa el și le-am zâmbind și lor.Ele n-au fost ca ea ,și m-au luat în brațe .Ani mi-a zis :Asta e familia ta ,eu nu te mai pot ține,însă păstrăm legătură.Sa fii la fel de cuminte și ascultătoare cum ai fost și cu mine .Ne vom mai vedea.Am început să tip .Nu!,Nu vreau să mă lași aici.Vreau cu tine "mami" nu pleca! i-am zis plângând.Insa ea a plecat .Iar bunica mea ma pupăcea incontinuu. Scorpia de mama a semnat niste acte și a plecat.Abia se uita la mine.

Mâine revin cu partea II