Prima zi

101 9 2
                                    

Acum...plang in hohote.Gafai , inima imi bate cu putere gata sa imi sara oricand din piept.Imi pun mainile pe burta ,ma intind pe iarba si ma uit in gol...langa mormant.

Stau de jumatate de ora asa...pana cand aud niste pasi fosnaind pe langa mine . Ma scol repede.
Imi intorc fugitiv privirea spre mormant.Nu mai era acolo, in schim era o balta de sange.

Ma prinse cineva de umar . Eram eu...numai ca eram plina de praf si de sange...apoi se transforma in mama, apoi in Helen si apoi disparuse.
- Cine esti? Si ce vrei? spun eu cu o voce calma.
Vantul incepea sa sufle cu putere.
- Eu nu vreau nimic...de la tine...
Imi rotesc privirea prin padure pana dau de un baiat.
-Stiu ca incerci sa pari calma...dar nu esti...iti simt fiecare rasuflare. Ar trebui sa te mandresti ca poti vorbi cu noi...spiritele.
- Cine esti tu? spun eu in soapta
-Sunt un suflet ratacit care si-a gasit un corp...vrei sa ma cunosti?
In capul meu acum erau sute, mii, milioane de ganduri si vorbe precum "Nuu...stai departe " sau "Pleaca, fugi". Iar dupa aceste vorbe una singura am inteles-o clar . Avea o voce atat se subtire incat mi-am pus repede mainile la urechi.

-Deci...vrei?
- Da , sigur...spun eu fara sa-mi dau seama ce se intampla.

Baiatul...care era mai departe de mine, acum se apropia.Ochii lui patrunzatori negrii imi dadeau fiori reci pe spate. Nu-mi mai acultam gandurile doar ma uitam la acel tip care se apropia repede de mine...

- Buna Cassie...spuse intinzandu-mi mana
-Buna... De unde imi stii numele?
- Am discutat acum 5 minute... Cassie Havana,  o sa iti para foarte rau ca ai facut cunostinta cu mine...
Nu il ascultam. Doar ma uitam ca o proasta la el.

-Tu...cum te numesti?
-De parca ar conta...eu nu am nume dar poti sa ma strigi...hmm Demon.

Eram hipnotizata ...parca ...ochii aceia negrii ...
-Frumos nume..
Parca ma controla , nu gandeam deloc.
-Mda , cum zici tu, acum inchide ochii ca sa nu iti fac rau..

Inchid ochii, simt in mic sarut pe obraz si apoi parca pluteam, simteam aerul batand in fata si apoi...cand deschid ochii sunt acasa. Il vad pe Demon
"Ne mai vedem..."
Iar vocea subtire ...imi pun mana la urechi si aud in mintea mea voci ...

Ultimul cuvantUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum