Agents of A.P.A.S.E. II : Știința nu ajută.

Capitolul 6

-Mișcă din fața ușii ! urlu eu la agentul stângaci care se chinuia să deschidă ușa de metal.

Am smuls ranga din mâna lui și am început să lovesc peretele din jurul ușii cu putere până când încuietoarea cedă. Ușa se deschise singură și imediat am simțit miros puternic de fum.

-Baza voastră apărea moartă în calculatorul nostru, așa că am venit aici să investigăm. am auzit-o pe Agent McKee, verisoara lui Agent Ward în trecere pe lânga mine, probabil discutând cu Agent Ward. Înaintez încet în încăperea mare și ignor cenușa de pe jos. Cele două mașini A.P.A.S.E. au geamurile sparte, tabla îndoită și în una din ele, încă are un început de flacără într-un colț. Mă grăbesc la instinctor și îl iau în mâna, dar i-l pun în brațe imediat agentului de lângă mine când îl văd pe Simon. Era după o placă mare de tablă și tușea, ridicându-se într-un cot. Am alergat la el și m-am trântit în genunchi ridicându-l cu o mână în șezut pentru a tuși mai bine.

-Jem, zise înecându-se, Tessa și Gabriel și Dilailah. Mașina, gps-ul.

-Gata, gata. încerc să îl liniștesc deși pare că voia să spună ceva important. Îmi lipesc obrazul de al lui. Doamne, am crezut că ți s-a întâmplat ceva.

Avea fața mai mult neagră decât albă, iar hainele îi erau distruse. Mă îmbrățișă, iar eu aproape plângeam. Agentul A.P.A.S.E. veni cu un pahar de apă pe care l-am luat și i l-am dat lui Simon. După ce îl termină și mi-l dădu înapoi se chinui să vorbească din nou :

-Sora lui Will, Gabriel, Dilailah și Luhan au făcut asta. GPS-ul de la mașină arăta și el poza aia nenorocită cu emblema aia, dar după câteva minute, au apărut cei patru crai de la răsărit. Mi-au zis ce se întâmplă și dacă vreau să mă alătur lor. Jem, A.C.S.E. nu mai există. GII-ul a preluat toți agenții A.C.S.E. Nu am rezolvat nimic în ultima misune, când Skye și Will au ăus acea bombă. S-au unit împotriva noastră.

-Simon, liniștește-te. Ce să caute Luhan cu ei ?

-E fost agent A.P.A.S.E. Îi plăcea ceea ce făcea. Tatăl lui era din A.C.S.E. Probabil a primit și oferta.

-Bine, gata. Avem timp să discutăm toate astea, haide la ceilalți. Defapt, cred că trebuie să mergem la spital. am zis ajutându-l să se ridice. Mia are ceva probleme la picior, Gus nu e prea bine, Harry... nici Harry nu e bine. Defapt, toți sunt în drum spre spital în afară de noi doi și Agent Ward. Cum ai reușit să te aperi ?

-Ții minte umbrela aia nenorocită pe care am făcut-o noi acum ceva timp ? Aia care...

-Creea un perete protector în jurul celuia care o ținea. De ce nu ne-am gândit la ea ?

-Skye e bine ?

Oftez adânc, când ieșim din cameră și urcăm la ceilalți. Numai Agent Ward era o fața cunoscută printre toate celelalte persoane în albastru și alb care se fâțâiau prin livingul nostru distrus. Agent Ward veni la noi și îl îmbrățișă imediat pe Simon bătându-l pe spate și zâmbindu-mi mie. Agent McKee vorbea cu niște asistente în uniforme roșii, iar sirenele ambulanțelor încă se auzeau afară. L-am lăsat pe Simon cu Agent Ward și am ieșit imediat afară din avion. Eram tot acolo, în pădurea aia, în fața drumului pe care l-am adus pe Harry rănit înapoi la avion. Am făcut câțiva pași în spate, privind avionul. Când m-am îndepărtat destul, am analizat nava noastră bleumarin, casa noastră zburătoare bleumarin. Aripa dreaptă este arsă complet, bordul distrus iar mare parte din corpul avionului prezintă spărturi înnegrite la margini.

M-am izbit cu spatele de o targă și m-am întors repede, cerându-mi scuze de la asistent. Am dat să mă întorc, dar am văzut imediat ciuful bine-cunoscut de păr castaniu și m-am întors înapoi la asistentul care căra targa.